Două vorbe despre patimi

   Tot am spus la oameni în ultimul timp: „Să ne vindecăm de propriile patimi, să luptăm cu patimile”, etc. Și mi-a venit un dubiu: și dacă majoritatea oamenilor nu știu nici măcar ce înseamnă „patimi”?.. Eu le vorbesc de limbi străine, în cazul acesta. Deci m-am hotărât să vă spun două vorbe despre aceste nenorocite patimi omenești, la un nivel nici prea înalt, că s-ar putea să fiți începători, nici prea coborât, că s-ar putea să fiți avansați, și mi-aș atrage ironia voastră.

Ce este patima? Este obișnuirea cu păcatul atât de mult, încât să ni se pară un lucru absolut natural să păcătuim, la fel ca băutul apei, mâncatul sau respiratul. La fel cu aceste necesități stricte ale ființei noastre omenești, păcatul ajuns la nivel de patimă devine și el o necesitate stringentă a noastră. Avem impresia că AVEM NEVOIE DE PĂCAT, așa cum avem nevoie de aer sau de apă, ca să nu murim! Dar aceasta este o minciună pe care ne place să o credem. Se poate trăi fără păcat, și încă se trăiește mult mai bine fiind în armonie cu poruncile Creatorului nostru, decât încălcându-le cu naturalețe! Se spune despre păcat, atunci când devine permanent în om, că a devenit „o a doua natură” a lui. Deci patima strică așezarea firească a omului, și îl transformă așa cum știe ea. Cu toții știm să recunoaștem un bețiv sau un om mânios. Recunoaștem imediat privirea omului invidios sau zgârcit. Cine nu vede de la o poștă schimonosirea omului lăudăros, atunci când primește laude, sau dimpotrivă, atunci când este jignit! Cine nu a văzut priviri libidinoase ale unor bărbați, la trecerea unei domnișoare îmbrăcate în mod provocator? Cine nu râde de o femeie care stă cu orele înaintea oglinzii, sau mai rău, cine nu râde de sulemenitele acestea de femei care își umflă tot ce se poate umfla în corpurile lor?.. Vanitate, desfrânare, mânie, invidie, beție, trufie, îmbuibare.. Lista este lungă, din păcate. Toate acestea sunt patimi care l-au desfigurat pe om. Omul, care este creat de Dumnezeu după chipul Său, a luat chipul hidos al patimii!

Am putea pune problema și în alt fel. Păcatul săvârșit accidental este analog bolii acute: s-a întâmplat un accident, am bârfit din neatenție, de exemplu. Dar eu nu bârfesc de obicei. Este ca și cum aș fi avut o criză de stomac. A trecut, gata, sunt sănătos! Îmi place bârfa, ponegresc de rup tot ce-mi cade în mână, judec pe toți, nu-i bun unul înaintea mea: sunt un bârfitor „profesionist”. Sunt bolnav deja de patima judecării aproapelui („a clevetirii”). Gastrita este cronică de data asta. Boala s-a permanentizat. Aceasta este patima, deci: o boală duhovnicească cronică, permanentă. Vai de noi, dacă avem patimi! Fiecare patimă este un cârlig agățat de spatele nostru, care ne va împiedica să intrăm în Rai, trăgându-ne spre adânc, spre iad! „Nimic necurat și spurcat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu”, spune Scriptura. Scăpați de patimi cât mai repede, vă rog! Vindecați-vă sufletele, să nu vă prindă moartea așa! Trebuie să fim realiști la sânge: „Da, domnule, sunt curvar. Sunt bețiv. Sunt mânios. Etc.. Dar vreau să nu mai fiu”. De la această hotărâre vine și îndreptarea, vindecarea.

Cum? O spovedanie sinceră, smerită, cu lacrimi. „Sufăr de patima aceasta, Părinte. Eu singur nu pot scapa de ea. Strig la Hristos prin Sfinția voastră: „Doamne, scăpă-mă!”, așa cum a strigat Petru din apă. Și l-a scăpat Domnul”. Așa să vorbim la spovedanie. Și Domnul ne va da har prin slujitorul Său, ne va ridica. Vom primi Sfânta Împărtășanie, va intra Doctorul ce a venit să vindece PE BOLNAVI, NU PE CEI SĂNĂTOȘI și ne va vindeca de patimile noastre.

Ne trebuie voință. Ne trebuie smerenie. Ne trebuie ambiție. Ne trebuie autocontrol. Dar… se poate!
Sper că ați înțeles cam ce sunt „patimile” acelea despre care vă vorbesc mereu. Să vă scape Dumnezeu de ele, ca să puteți intra în curțile Sfântului Sfinților, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook