„Melancolia Bibliei stă pe deasupra neamului!

  Ce curios rol are „valul” în istoria românească; valul lui Traian şi alte valuri. În fond valul e simbolul mişcării; la noi însă s-a staticizat şi a devenit zid de apărare, începuturile româneşti constau în încremenirea valurilor. Şi-mi vine în minte Russo: „Melancolia Bibliei stă pe deasupra neamului; ţara se sfâşie între liniile plîngătoare ale hronicarilor şi cîntecele dureroase ale poporului.” Un „strigăt tare”, asta voia el. Dar n-avea să-l audă.

„Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu atît mai mult lucrurile vieţii acesteia” (Pavel, l Cor. 6,3). Undeva, Nae lonescu încearcă un comentariu pentru vorba aceasta uluitoare: „… cel dintâi (îngerul) nefiind decît un ideal de sublimare al lucrurilor; cel de-al doilea (omul), treaptă de ajungere la Dumnezeu”. Aşadar tu, ca om, stai, într-o anumită ierarhie, deasupra îngerilor. Ei nu sunt un ideal de perfecţionare pentru om, ci pentru cele ale firii. Poate si pentru femei, care se simt atît de legate de fire. Dar mă jurul nostru, să văd cine poate judeca înger? Nimeni. Şi totuşi, asta n-are însemnătate. Creştinismul îţi spune şi ce ești, nu numai ce ai devenit.*

*Constantin Noica, JURNAL FILOSOFIC, Editura Humanitas, București 1990, p. 15-16

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook