Anotimpurile

Primăvara e-o fecioară
Cu cercei din ghiocei;
Fuge pe câmpii sprințară,
Toată ziua după miei.

Este fiica Învierii,
Înviind tot ce atinge,
Strigă fiilor durerii
Că Hristos mereu învinge!

Vara e o domnișoară,
De iubire-‘nflăcărată:
Când își vede Făt-Frumosul,
Fata se aprinde toată!

Se îmbracă în nuanțe
-Recunosc- cam țipătoare,
Seducându-l în vacanțe
Pe amorezatul Soare!

Când apare blânda Toamnă,
Toți se-‘nclină cu respect:
Ea e o distinsă doamnă,
Și un anotimp perfect!

În culori vii îmbrăcată,
Pentru ochi e-o bucurie!
Nobilă aristocrată,
Miluind cu dărnicie…

Iarna este o bătrână
Care toarce amintiri
Din fuiorul ei de lână
(Nostalgii de vechi iubiri).

Și în timp ce ea oftează,
Retrăind in vis vreun chin,
Tot pământul dormitează,
Odihnindu-se puțin…

de Preot Sorin Croitoru

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook