O schimbare ce vine!

  “Stela-Maria Ivaneș: Schimbarea este deja perceptibilă de mulți ani. Pare un paradox să spunem asta în plină criză, nu-i așa? Dar democrația liberală și-a continuat expansiunea după cel de-al doilea război mondial, cel puțin în Europa. Globalizarea economiei, a informației, a cunoașterii e pe val. Ca și mișcările entice, politice, sexuale. Și-atunci? Ce-i rău în lumea asta în care principiul pieței ca regulator economic era organizatorul?

Dumitru Constantin – Dulcan: O schimbare ce nu mai așteaptă validarea teoretică: o mișcare de poziție în planul producătorilor lumii – China a trecut înaintea Germaniei, ca principal exportator.

Stela-Maria Ivaneș: Iar Rusia revine, cel puțin în sensul că nimeni nu mai poate face abstracție de ea, dacă e să ne gândim rațional și nu emoțional.

Constantin Ivaneș: La tot ce spunem, gândul omului vizualizează schimbarea. Iată: direcția unor societăți și culture este de mult timp în schimbare. Celebrul Global Raport 2025(2008) prefigura clar schimbarea și sunt aici mai multe lucruri de remarcat – deplasarea bogăției relative, respective a puterii economice dinspre Vest spre Est, lucru déjà vizibil.”[1]

“Dumitru Constantin – Dulcan: Ives Gandra Martins, profesor de Drept Constituțional și Drept Economic, ne spune, la rândul lui, că ordinea mondială este dictată de grupul țărilor celor mai bogate. Acestea nu manifestă interes față de țările sărace decât atât cât le pot oferi piețe de desfacere pentru produse sau un scut militar în calea unor potențiali inamici. În aceste zone sunt preferați la conducere «birocrați mediocrii» și «politicieni coruptibili», indiferenți față de problemele majore ale țării» lipsți de orice viziune strategică. Politicianul dorește puterea numai pentru sine. Nu are  nici o viziune de om de stat. Avem o pletoră de politicieni, dar ne lipsesc oamenii de stat, spune el.”[2] 

“Dumitru Constantin – Dulcan: A fi om de cultură nu înseamnă a ține minte ceea ce poate fi citit în dicționarele enciclopedice, larg răspândite astăzi, ci a crea o nouă cultură, plecând de la ceea ce ai reținut. Creația înseamnă o plămădire de elemente de cultură, dotare intelectuală și har. Sunt creatori fără cultură care se exprimă doar prin talent, dar minusurile creației lor sunt îndeajuns de sesizabile. Eu aș mai face diferența între intelectualii autentici, spiritualizați, cu un comportament social decent și cu un aport semnificativ în evoluția semenilor lor și cei cu profesii intelectuale, unii chiar culți, dar cu un comportament de… des-culți, cum spunea Arghezi. Numai cei implicați în opera de luninare a neamului lor pot fi adevărații învățători la care se referea Vasile Pârvan și nu aceia care își denigrează neamul, indiferent de cine îl plătește și îi dirijează.”[3]

Note bibliografice

[1] Dumitru Constantin Dulcan, Către noi înșine, Ed Eikon, Cluj-Napoca 2010,p. 290-291

[2] Ibidem, p. 295-296

[3] Ibidem, p. 307-308

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook