Două vorbe despre iubire

  Sunt multe feluri de iubire în viața omului. Unele sunt nocive, fiind pătimașe, adică născându-se din pofte păcătoase. Doar n-o să-mi spuneți acum că iubirea unei femei măritate pentru un bărbat căsătorit (bineînțeles, nu al ei!) este un lucru minunat… Alte iubiri sunt naturale, nici nocive, nici de lăudat: iubirea dintre părinți și copii, cea dintre soți, cea dintre cei miluiți și miluitorii (binefăcătorii) lor: „Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Oare nu fac și păgânii același lucru?” (cuvintele Domnului). În fine, este o iubire care este insuflată de Însuși Dumnezeu în om. De la Dumnezeu vine și către El se întoarce: „Dumnezeu este iubire, iar cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el” (Sfântul apostol Ioan Teologul). Această iubire se exprimă față de toți în mod dezinteresat, chiar și față de vrăjmași, după modelul Celui Care iubește toată făptura, adică a lui Dumnezeu, Creatorul făpturii. Este iubirea creștinească, vine de la Duhul Sfânt și unește oamenii între ei după modelul unității Sfintei Treimi: „Mă rog ca ei să fie una, precum și Noi suntem Una”. Ei bine, dragilor, această iubire va fi răsplătită de către Dumnezeu! Ea se exprimă în fapte ale milei față de aproapele, în ascultare față de Hristos („cel ce Mă iubește, păzește poruncile Mele”), în mărturisire a Domnului înaintea păgânilor. Această iubire este deja un Rai în inima omului.

Fericit cel care o dobândește, ca urmare a strădaniilor ascetice, a rugăciunilor și a faptelor bune! Să ne amintim cuvintele Vechiului Testament: „Nu te teme a cerceta pe bolnavi, căci din această faptă VEI DOBÂNDI DRAGOSTEA DE OAMENI”…
Domnul să ne binecuvânteze cu o astfel de iubire!

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook