Domnule Învăţător

Domnule Învăţător, de mă crezi,

de mă-nţelegi,

lasă-mi, rogu-te, întreagă,

mândra mea copilărie!

Lasă-mi neştirbită firea ce din

lucruri, de la lume,

o am învăţat pre dânsa.

Hai cu mine să-mi culegi de din

ierburile-nalte câte-o floare

de câmpie

că-i sălbatică şi pură cum

a mea copilărie!

Domnule Învăţător, de mă,

cum afirmi, iubeşti,

doar îndrumă-mă pe cale, dar

discret, neposesiv,

dar învaţă-mă pe rând

să citesc, să scriu, să cânt,

acceptându-mă cum sânt,

ca un miel de bun şi blând,

dăruindu-mi al tău suflet

şi gândirea ta târzie

care-i încă trează, vie,

cum a mea copilărie.

Domnule Învăţător, hai la mine

în pridvor, unde ard spre

viitor toate visurile mele

ce cu ochi deschişi le văd.

Lasă-mă să-mi fie dor de

lumină şi de stele.

Ceartă-mă, dar nu mă bate,

mă condu spre libertate

şi spre propriu-mi sine, eu

supraeu, iţit cu greu

din păienjenişul mării

de temeiuri şi adâncuri.

Hai să evadăm în crânguri

cu vlăstari şi logostele

strărostite ba de păsări, ba

de urşi, ba de prigorii,

ba de-albine, şi furnici

în „republicile” mici.

Domnule Învăţător, apără-mă

de duşmani;

de-s sărac mă-mbogăţeşte

şi la minte şi la duh,

să urc scara spre văzduh,

spre văzduhul lumii mele

dinlăuntru vreau să spun,

să fii drept cu mine, bun,

când mă-nveţi să scad, s-adun,

să împart, să înmulţesc.

Căci să ştii, eu te iubesc,

cum iubesc şi-o jucărie

dintr-a mea copilărie.

Domnule Învăţător, oh, te rog,

chiar te implor

nicicând nu-mbătrâni

fii ca noi, mereu copil,

în comportament şi stil

cum la pasăre-al ei tril

şi la floare-al ei pistil!”

din colecția „Poeme transmoderniste pentru nişte năzdrăvani”

de Ion Popescu Brădiceni

 Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook