Porunca iubirii
De ce trăim urât în viață
Și în păcate ne complacem,
De parcă Tu nu ai cunoaște
Ce spunem, ce gândim, ce facem?…
De ce trăim în întuneric
De parcă n-ai fi Tu Lumina?
În viață-apoi când pierdem cârma,
Ne plângem, dar a cui e vina?..
Ca pe copii ne-ai învățat
Cum să trăim în armonie,
Căci fericirea cea din Ceruri
Ai vrea și pe pământ să fie..
De-aceea ne-ai lăsat Tu Lege,
Ca să ne-‘nveți cum să trăim.
Și oare este grea porunca?
Atât ne ceri: să ne iubim!
De i-am vedea pe Sfinții Îngeri
Cum Îți slavoslovesc în cor
Iubindu-se unii pe alții,
Am vrea și noi iubirea lor!
De-am ști că unde e iubire,
Acolo-i Duhul Tău Cel Blând,
Am arde toată răutatea
Din fapte, vorbe și din gând!
Dar nu putem să înțelegem
Porunca Ta, de n-o-‘mplinim:
Privind pe alții cum cinează,
Cum am putea sătui să fim?
De-aceea, Împărate-al Slavei,
De azi voi încerca mereu
Să îi iubesc și eu pe alții
Cum mă iubește Dumnezeu!
amin
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook