DECALOGUL, porunca întâi (2)
SĂ NU AI ALȚI DUMNEZEI AFARĂ DE MINE!
De-aici încep poruncile propriu-zise, cu verbul la modul imperativ (poruncitor). Cu siguranță toți creștinii ortodocși consideră că MĂCAR PORUNCA ACEASTA o respectă… Cine crede că „are” dumnezei străini? Nimeni. Și totuși veți vedea că porunca întâi a Decalogului este CEA MAI ÎNCĂLCATĂ DINTRE TOATE PORUNCILE!
Cum se interpretează expresia „a avea dumnezei”? Dumnezeu Se descoperise poporului sfânt ca fiindu-i Adevăratul Dumnezeu, Singurul Dumnezeu (EU). (Aceste cuvinte sunt repetate într-un anumit context și de către Mântuitorul Hristos: „Căci aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, SINGURUL, ADEVĂRATUL dumnezeu și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis”). Ceea ce înseamnă că numai Lui I Se cuvine adorare și închinare, dragoste și recunoștință, frunte plecată până la pământ și cântări de slavă. Sfânta Biserică sintetizează adorarea cuvenită lui Dumnezeu în încheierile ecteniilor din cadrul slujbelor ei: „Că Ție se cuvine TOATĂ SLAVA, CINSTEA ȘI ÎNCHINĂCIUNEA, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, amin”. „Că al Tău este a ne milui pe noi și Ție slavă înălțăm”… „Că bun și iubitor de oameni ești, și Ție slavă înălțăm”.. „Că sfânt ești și întru sfinți Te odihnești și Ție slavă înălțăm”.. Și așa mai departe. Deci după cererile care se aduc din fața Altarului Singurului, Adevăratului Dumnezeu, urmează formula de slăvire și de adorare. Ei bine, această adorare spune Dumnezeu, i Se cuvine numai Lui, căci nu mai există o altă divinitate, o altă dumnezeire creatoare în afară de El! Chiar și sfinților Bisericii, îngerilor, sau Maicii lui Dumnezeu, li se cuvine CINSTIRE, NU ADORARE. Închinăciune, nu metanie. Tot ceea ce se cinstește, se cinstește pentru că este în legătură cu Dumnezeu: sfinții – prietenii lui Dumnezeu, îngerii – duhurile slujitoare ale lui Dumnezeu, Maria – Maica lui Dumnezeu. Orice slavă trebuie să se refere în final tot la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu creatura este slăvită, ci Creatorul este slăvit prin intermediul creației Sale! Orice act de laudă, de admirație, de dragoste, de mulțumire a noastră față de oameni sau față de părți ale naturii este de neconceput dacă nu se raportează la Dumnezeu. Domnul Hristos ne spune că însăși fapta bună, fapta de milostenie, are valoare dacă este făcută pentru Dumnezeu și în numele lui Dumnezeu: „Adevărat vă spun vouă: cel ce va da de băut un pahar cu apă ÎN NUMELE MEU, nu-și va pierde plata sa”.
Acum vom vedea mai departe că oamenii, încălcând porunca întâi a Decalogului, cinstesc nu unul, ci nenumărați dumnezei. O parte din aceștia se găsesc în afara lor, iar o altă parte, în ei înșiși…
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook