DECALOGUL, porunca întâi (3)

  „Dumnezeii” din om.

  Primul și cel mai periculos „dumnezeu” pe care îl acceptă omul, călcând porunca întâi, este EL ÎNSUȘI! Majoritatea oamenilor cad în adorare și iubire nemăsurată față de propria persoană. Unii își adoră calitățile intelectuale, idolatrizându-și propria rațiune, alții își adoră calitățile fizice, exagerând cu grija față de corp. Și unii și ceilalți simt o fericire nelimitată în a se raporta la propria persoană, fie în discursul interior, fiind îmbătați de admirație față de ei înșiși, fie în discursul exterior, căutând să se impună tuturor interlocutorilor ca singurele valori adevărate ale acestei lumi. Omul care se adoră pe el însuși nu are în inimă, în minte și pe buze decât un cuvânt: EU! Se trădează prin pomenirea deasă a pronumelui „eu” în orice discurs pe care îl face. Orice discuție cu adoratorul „eu”- lui începe cu „Eu..” și se termină cu „Eu”. Această boală duhovnicească nu este altceva decât patima mândriei. Cea care l-a făcut pe Lucifer să renunțe la adorarea lui Dumnezeu și să se adore pe el însuși. Așa se întâmplă când ființa rațională uită de Izvorul existenței și al calităților ei…

Omul care își adoră intelectul ajunge să creadă în infailibilitatea sa. Să creadă că el este singura măsură a adevărului. Ceea ce gândește el este sfânt, ceea ce hotărăște el este lege. Astfel s-au născut marile erezii ale istoriei, astfel s-au luat cele mai criminale hotărâri din istorie, care au dus la genociduri îngrozitoare. Pentru că omul se crede dumnezeu. Când diavolul pătrunde pe cale rațională în mintea omului, mai întâi îl convinge pe acesta de propria lui dreptate. Astfel, orice va afirma, va scrie, sau va acționa mai târziu cel posedat, se va ascunde sub adăpostul infailibilității. Împotriva acestor apucături greșite, Biserica Ortodoxă afirmă fragilitatea gândirii omului, în raport cu singura infailibilitate adevărată: cea dumnezeiască! „Căci nu este om care să viu și să nu greșească, numai Tu singur ești fără de păcat, DREPTATEA TA ESTE DREPTATE ÎN VEAC ȘI CUVÂNTUL TĂU ADEVĂRUL”. Această smerită recunoaștere a neputințelor noastre morale și intelectuale ne ferește de autodistrugerea în care s-a prăbușit Lucifer cu îngerii săi, iar pe de altă parte ne apără de cumplita deznădejde. „Sunt om, sunt slab, sunt supus greșelii, doar atunci când Dumnezeu mă călăuzește și mă întărește rămân drept și nu cad. Iar dacă am căzut, mă voi întoarce la Originea existenței și a puterii mele, Dumnezeu, și voi fi atent ca pe viitor să nu mă mai îndepărtez de Ea”. Aceasta este mentalitatea ortodoxă.

Împotriva strecurării demonului în mintea credinciosului ortodox, Biserica pune la dispoziția acestuia din urmă strategia alegerii unui duhovnic. Orice gând ciudat sau rebel va trebui mărturisit duhovnicului sub epitrahil în Taina Spovedaniei, iar omul lui Dumnezeu insuflat de Duhul Sfânt va descoperi înșelăciunea diavolească, atunci când ea este la început. Atacul va fi respins din fașă. Altfel, nefericitul creștin va cădea în puterea demonică.
Dumnezeu să ne apere de puterea întunericului, amin

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook