Am mers flămând la uşa ta…

Am mers flămând la uşa ta
Cerând să-mi dai o pâine
Dar n-ai deschis, nu ţi-a păsat
Te-ai ruşinat de mine.

Când istovit şi însetat
Am vrut apa să-mi dai
Te-ai tot ferit, m-ai ocolit
Spunând că apa n-ai.

Străin stăteam la uşa ta
Frig îmi era şi rece
Tu ai rămas nepăsător
Sperând că „o să plece”.

Şi eram gol dar nu vedeai
Căci îţi fereai privirea
Eu tot băteam la uşa ta
Dar nu-mi doreai venirea.

În temniţă zăceam închis
Fără de cercetare
Căci ocupat erai şi prins
Cu cele trecătoare.

Bolnav, în pat încă sperăm
Ca să priveşti spre mine
Dar tu n-ai înţeles că Domnul
M-a tot trimis la tine.

Ia seama dacă eşti creştin
La cine-ţi bate-n poarta
Căci nu vei şti în care chip
Hristos mai vine-o dată.

Ieromonah Daniel Andrian

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook