MAICA PĂCĂTOȘILOR
Când amărăsc pe Domnul meu
Și nu mai am nădejdi de bine,
Îi caut chipul în icoane
Și văd că-i supărat pe mine,
Mai aprigă decât o fiară
Mă sfâșie atunci mâhnirea,
Cu totul stăpânit de spaime
Îmi văd pierdută mântuirea,
Mustrându-mă de-a mea cădere
Mă latră gândul ca un câine
Și reușesc cu anevoie
Să-‘nghit bucata mea de pâine,
Zăresc o blândă luminiță,
O palidă speranță-‘n mine
Ce mă îndeamnă, Sfântă Maică,
Să strig în rugăciuni spre tine!
Îmi amintește luminița
Că „MAMĂ” este al tău nume:
Tu ești Măicuța lui Hristos,
Dar și-a creștinilor din lume.
Și care mamă nu-și ajută
Copiii triști, când dau de greu?…
Sau care mamă nu se roagă
Pentru copii, la Dumnezeu?…
Dar tu, Preasfântă Născătoare,
Pe Dumnezeu Îl ai de Fiu!
Orice Îi ceri, El împlinește
(Aceasta.. din Scripturi o știu).
Văzut-am nunta cea din Cana,
Minunea ce-a făcut Hristos:
Ți-a fost de-ajuns numai privirea
Și numai gândul tău milos!
Acuma eu la întristare,
Te chem pe tine, cea din Cer:
Ajută-mă cum poți, Măicuță,
Te rog, nu mă lăsa să pier!
Greșit-am iar, te chem din nou,
Căci mamele știu doar să ierte:
Mai roagă-L tu pe Fiul tău,
Ca nici acum să nu mă certe..
M-oi ridica prin harul Său,
De m-o ierta Iisusul meu.
El știe că și întinat,
Eu Îl iubesc mereu, mereu..
amin
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook