Orice stat democratic are obligaţia de a sprijini sistemele mass-media!

  Conform doctrinei liberale, presa nu contribuie numai la circulaţia ideilor şi a informaţiilor, ci şi la controlarea instanţelor Puterii. Deoarece indivizii nu pot urmări permanent acţiunile instanţelor politice şi administrative, ei „transferă” aceste atribuţii unei altei instanţe: mass-media. Aceasta va controla activitatea Puterii, în interesul cetãţeanului, acţionând ca un „câine de pază”: observând nereguli, ea va informa publicul. Astfel, prin capacitatea sa de a informa, precum şi prin posibilitatea de a mobiliza masele, presa se manifestã ca o „a patra putere”.[1]

  Informând publicul, presa contribuie, inevitabil la formarea conştiinţei civice şi la construirea individului-cetăţean, fără de care viaţa democratică este imposibilă. Orice stat democratic are obligaţia de a sprijini sistemele mass-media orientate spre informare şi spre educare, ca o garanţie a menţinerii bazelor democratice ale respectivului stat. Acest sprijin se concretizează atât prin prevederi constituţionale, care garantează libertatea de expresie, cât şi prin mecanisme legislative şi economice, care garantează existenţa liberă şi stabilă a presei. Pe lângă acestea, statele democratice sprijină şi dezvoltă dialogul cu diferite instituţii preocupate de păstrarea şi perfecţionarea funcţionării corecte a presei.[2]

Note bibliografice

[1] Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași, 2007,  p. 9.

[2] Ibidem, p. 10.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook