RĂSTIGNIREA

O, vai, cum inima o doare
Văzând în ale Lui picioare
Piroane lungi din fier murdar,
Ce lemnul l-au făcut altar!

O, cum mai plânge lângă Cruce
Văzându-și Fiul că Se duce
Spre universuri nevăzute,
Spre zări de dânsa neștiute…

Tăcere.. totul e tăcere,
Durere.. totul e durere,
Mâhnire.. totul e mâhnire,
Căci Domnul moare din iubire!

O, Cruce falnică de lemn,
Tu ești al biruinței semn,
Căci azi e țintuit pe tine
Acel ce lumea-‘n palmă ține!

O, cuie sfinte ruginite,
Ce azi străpungeți mâini sfințite,
Piroane lungi, îngrozitoare,
În ale Domnului picioare…

O, suliță din lemn ușor,
Tu coasta azi o faci izvor..
O, suliță cu vârf de fier,
De frica ta vrăjmașii pier!

O, spini ce v-ați făcut coroană,
Fugit-au demonii în goană!
O, trestie în mâna dreaptă,
Azi Raiul lacom ne așteaptă!

Un Fiu murea murdar de sânge,
Azi Maica ce L-a plâns, mai plânge?..
Un Fiu murind în ascultare,
Putere peste moarte are.

De la durere, la-‘Nviere.
Din Răstignire, fericire.
Din suferință, biruință,
În Domnul să avem credință!
amin