DOUĂ PROVERBE ROMÂNEŞTI
„Cât trăieşte, omul învaţă!”
„Din greşeli, omul învaţă!”
Sunt două proverbe auzite des. Primul, fie mărturiseşte bucuria de a afla ceva nou, fie mângâie amărăciunea neştiinţei (prea des această amărăciune fiind venită exclusiv din mândrie). Al doilea este încurajator, desigur: o greşeală nu este o prăbuşire totală, nu este o cădere menită să ne nimicească; dincolo de păcatele sau slăbiciunile ce au născut-o, ea rămâne o lecţie de viaţă. Din care, desigur, omul învaţă. Devenind, se înţelege, mai bun, mai puternic, mai înţelept.
Există însă şi o altă faţă a acestor proverbe.
Una mai aspră, ce aminteşte de adevăruri grele şi dureroase.
După vechea rânduială românească – ce porunceşte „cele rele, să se spele, cele bune, să se-adune!” – asemenea adevăruri sunt înfăţişate fără a se apăsa pe ele. Ca să nu fie cumva înveşnicite, ca să nu devină principala preocupare a omului. Ceea ce l-ar abate pe acesta de la căutarea şi lucrarea binelui la o obsesie a răului. (Ştiţi, ca în televiziunile şi ziarele ce dau numai ştiri negative…)
Această a doua faţă vine de la consecinţa logică a negării: cel care nu învaţă cât trăieşte sau, respectiv, nu învaţă din greşeli, nu este om!
Desigur, aceeaşi idee se exprimă şi frumos, pozitiv, încurajator, ziditor: omul învaţă cât trăieşte şi, de asemenea, omul învaţă din greşeli.
Sunt, acestea, două trăsături fiinţiale ale omului, ale omului deplin, întreg, firesc.
Dar am vrut să amintesc şi forma negativă a ideii, pentru că există această ameninţare, a refuzului de a mai învăţa, a negării greşelii şi, prin urmare, a imposibilităţii de a învăţa din ea.
Chiar şi negarea păcatului, sistematic practicată de laşitatea agresivă a corectitudinii politice, ţine de această cădere din umanitate.
Se neagă păcatul de către anumite comunităţi pentru a se acoperi starea de cădere a celor care o alcătuiesc.
Se neagă păcatul de către politicieni şi state pentru a încuraja căderea oamenilor din umanitate. Ceea ce deschide porţile unei stăpâniri totale.
Dar este încă vreme!
Căci încă trăim, şi cât trăieşte, omul învaţă. Inclusiv din greşeli.
Deci, slavă lui Dumnezeu pentru înţelepciunea bătrânească şi spor la învăţat!
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook