PREASFÂNTĂ ÎNVIERE…
A trecut și anul ăsta Noaptea Sfântă-a Învierii,
Care vindecă tristețea zilei morții și-a durerii,
Noaptea mântuirii noastre, rădăcina fericirii,
Temelia cea mai tare a nădejdei nemuririi..
Iar am respirat cu toții atmosfera minunată,
Așteptând Lumina Sfântă ca de fiecare dată.
Ne-am înfiorat ca pruncii de emoțiile sfinte:
Nu putem acea trăire s-o descriem în cuvinte!
Parcă amintea de moarte întunericul cel mare
(Doar la cântăreți la strană pâlpâia o lumânare..)
Se-‘ntrebau precum copiii credincioșii, printre șoapte,
Câte clipe îi separă de râvnitul miez de noapte?..
Scufundați în întuneric, ochii lor cereau lumină,
Deci cu o naivă teamă, se temeau că n-o să vină!
Însă harnică e clipa, mai ales de Înviere,
Căci Altarul se deschide și o voce cu putere
Cheamă lumea la Lumină, căci a înviat Hristos,
S-a întors cu biruință din gheena cea de jos!
A eliberat pe sfinții care-‘n iad erau ținuți,
Și-a umplut de bucurie pe acei de El făcuți.
Prin deplina ascultare pe Satan l-a biruit,
Iar prin jertfa de pe Cruce, pe Adam l-a mântuit.
Lumânarea cea aprinsă vine chiar de la Mormânt,
Arătând cu prisosință slava lui Hristos Cel Sfânt!
O, dumnezeiască noapte, o, preasfântă Înviere,
Tu încredințezi creștinii de a Domnului putere,
Tu sădești din nou în inimi mari nădejdi de mântuire,
Căci ne amintești de-a pururi de Iisus și-a Lui iubire…
amin
Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook