DESPRE PLATA DATORIILOR

  Dragii mei prieteni și parohieni „virtuali”. Săptămâna trecută am scris despre minciună, despre îndeplinirea promisiunilor și despre dragostea în Hristos datorată propriului duhovnic. Din păcate văd că o buruiană foarte periculoasă prinde rădăcini în inimile fraților mei români și creștini, de aceea azi voi continua seria de învățături duhovnicești, referindu-mă la plata datoriilor la timp atunci când împrumutăm bani unii de la alții. Căci cine are mai mare autoritate de a da învățături și sfaturi decât cel care stă toată ziua cu Legea Domnului în mână? Noi preoții suntem urmașii Sfinților Apostoli, cei care au auzit de la Domnul nostru cuvintele: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi. (..) Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le (..), învățându-le să păzească TOATE CÂTE V-AM PORUNCIT VOUĂ”. Din aceste cuvinte și din altele asemenea, rezultă că preotul este un învățător de Lege, dar că el nu predă ucenicilor lui Hristos alte lucruri, decât cele care i s-au poruncit mai întâi LUI ÎNSUȘI! Preotul nu este mai presus de Legea lui Dumnezeu, ci este SUB LEGE, AȘA CUM ȘI HRISTOS PE PĂMÂNT A FOST CEL MAI MARE ÎMPLINITOR AL LEGII DUMNEZEIEȘTI! Căci zicea Domnul: „Fiul Omului n-a venit ca să strice Legea, ci.. CA S-O ÎMPLINEASCĂ”. Așadar ca unul care datoriile mi le-am plătit mereu la timp, îmi permit în Duhul Sfânt să vă învăț și pe voi să faceți același lucru.

Ce spune Scriptura despre datul cu împrumut? „Bun este cel ce se îndură și împrumută”, zice Vechiul Testament. Deci Sfânta Scriptură mai întâi creează în fiii lui Dumnezeu dispoziția sufletească de a împrumuta pe cei aflați în nevoie. Domnul Însuși ne sfătuiește în Predica de pe Munte: „Când dați cu împrumut, nu nădăjduiți să primiți înapoi”. Aici Domnul nostru nu numai că ne îndeamnă să împrumutăm pe alții, ci să renunțăm la cele date din dragoste pentru Tatăl nostru Dumnezeu! Dar atunci s-ar părea că orice împrumut este de fapt o milostenie, un „dat de pomană”. Să fie chiar așa? Nu! Am zis despre cuvintele Domnului „nu nădăjduiți să primiți înapoi” că S-AR PĂREA CĂ ÎNSEAMNĂ CEVA, dar la o cercetare atentă a Scripturii, vedem că altceva vor ele să ne învețe.

Dacă Domnul ne-ar învăța să le dăm pe toate „de pomană” la oricine, unii și-ar construi palate cu bani împrumutați, alții ar muri de foame doar pentru că sunt milostivi! Ar însemna că Dumnezeu ține cu profitorii și cu „șmecherii” acestui veac.. Atunci și eu aș începe de mâine să-mi schimb lucrurile de prin casă cu bani împrumutați! Nu, dragii mei, nu este așa. Sfântul apostol Pavel poruncește cu severitate într-o scrisoare de-a sa: „NIMĂNUI CU NIMIC SĂ NU FIȚI DATORI”! Deci treburile în Biserica lui Hristos stau cam așa: Trec printr-o perioadă grea. Mă scufund în sărăcie, sunt la limita înfometării familiei mele. Merg și caut să împrumut bani de la cunoștințe. Cel ce îmi dă cu împrumut înfăptuiește un mare act de milostenie prin chiar lucrul acesta: mă salvează atunci când eu nu am. Dacă apoi trecând timpul, starea mea financiară se îmbunătățește, atunci PRIORITATEA NUMĂRUL UNU DEVINE ACHITAREA DATORIEI! Nu pot să ies din necaz și apoi să-mi schimb mobila în casă, să-mi cumpăr mașină nouă, să plec în vacanțe cu familia, lăsând baltă pe cel care m-a ajutat la greu! Aceasta este o mare nesimțire, strigătoare la cer împotriva mea. Cunosc unele cazuri de oameni cu suflet deosebit care s-au aruncat pe ei înșiși în mari greutăți, doar ca să dea o mână de ajutor unor prieteni care erau pe marginea prăpastiei. Dar când prietenii s-au ridicat, au uitat să-și plătească datoriile față de oamenii buni, iar aceștia, săracii.. au ajuns ei pe marginea prăpastiei! Oare Domnul nostru o astfel de categorie nesimțită a vrut să creeze?… Nu.

Dacă te-am împrumutat, ți-ai făcut treaba, ai ieșit din necaz iar acum nu-mi returnezi împrumutul, deși ai banii, eu nu mai am față de tine nici o considerație: îmi ești „ca un păgân și ca un vameș”, ca să folosesc tot cuvintele Domnului meu, care-mi sunt atât de dragi și îmi sunt mai dulci ca mierea de albine…

Am ajuns în al doilea caz, cel mai nefericit dintre toate. Am împrumutat de la tine. Trece timpul.. Starea mea economică se deteriorează, în loc să se îmbunătățească. Știu, ți-am promis că în luna cutare îți voi returna banii. Dar.. nu-i am! Abia acum sunt valabile cuvintele lui Hristos: „NU MAI NĂDĂJDUI SĂ PRIMEȘTI ÎNAPOI”! De unde să-ți dau, dacă îmi mor de foame copiii? Vrei să mă dai în judecată, vrei să mă lipsești de libertate?.. Te ceartă Domnul nostru Iisus Hristos. Ești om, nu poți să distrugi un alt om ca și tine. Au fost și astfel de cazuri.. Unii chiar trăiesc din împrumutarea altora, percepând dobânzi foarte mari la banii dați. „Camăta” este interzisă de Biblie. Suntem oameni.. Am uitat cumva?

Nu mă refer aici la bănci. Ele sunt o altă poveste. Să fim atenți la cât împrumutăm din bănci, pentru că dacă pierdem echilibrul.. s-ar putea să ne ruinăm. Rate, rate, rate.. Să fim atenți. Dacă ai de unde să returnezi, fă rate. Dacă nu, mai mergi în continuare cu mașina veche: mai bine mașină sau casă veche, dar să pui capul liniștit pe pernă!

Cam asta-i dragilor treaba cu împrumutatul și cu înapoierea împrumutului. Sper că ați înțeles și sper că veți fi corecți întotdeauna, fiind atenți ca să vă plătiți datoriile la timp. Așa să vă ajute Dumnezeu!

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook