Teoria originii noastre dacice sau a „Doua venire” a lui Nicolae Densușianu (1846-1911)

  Lăsând mărturii scrise, majoritatea istoricilor străini au punctat calitățile negative ale românilor. „Pasivi, supuși, leneși, extrem de fataliști și superstițioși”.

De la distanța de peste un secol, astăzi l-am putea vedea pe Densușianu în calitate de martir, suflet îndurerat de nedreptatea istorică din care sa constituit poporul român. Lucrarea lui despre originea dacilor își găsește al său loc în Paradigma nouă, o cercetare științifică postată pe pagina Facebook: „Conștiința planetară e în criză”

1.Ce este un popor?
Un popor nu se reduce la datele biologice și nici măcar la cele lingvistice. Abordarea dată, rasial-lingvistică, apare astăzi cu totul depășită. Germanii și austriecii vorbesc în aceiași limbă, dar sunt popoare diferite. Aceiași se poate spune despre statele arabe. Și aici, diferite națiuni vorbesc în aceiași limbă, arabă. Toate aceste popoare și-au format statalitatea separat una față de alta. De aceea, pare că structura socială, statul format prin voința poporului, este începutul oricărui popor. Adică, primul stat în care sa constituit poporul, subiectivitatea sa culturală, intelectul național!

Totuși, un popor nu este dat ca ceva, odată pentru totdeauna. Poporul este un organism viu în creștere, dezvoltare. Formarea lui nu se începe de la limba scrisă, cunoscută oficial, testată de știința modernă. Și, nici de la culoare pielii, sângelui. Alături de popor persistă mereu o sinteză arheologică a culturii lui, dovadă a ieșirii acestui popor din natură. Iar, capacitatea românului de a trăi pe marginea naturii, e o cultura păstrată și acum. Ea, nu poate fi neglijată.

Și la români, ca la fiecare popor, se manifestă a sa cultură de început național propriu. Manifestarea e firească. Aceasta apare prin condițiile climaterice și teritoriale în care a apărut poporul dat ca comunitate biologică, apoi, și ca intelect. Așadar, paralel cu structura socială va trebui de acceptat, ca început al său, și datele obiective despre acest popor, cele pe care le descoperă arheologii și cele care sunt deja în folosință. Anume ele exprimă începutul și explică continuitatea poporului dat, îi integrează conștiința națională.

La români, chiar dacă moștenirea strămoșilor daci se mai diluează răutăcios de unii specialiști în limbi, gen Dan Alexe, cristalul acelei moșteniri este mereu prezent. Asta e armonia limbii vorbite. Ca început, ea guvernează și acum comportamentul popular prin tradițiile de secole, portul hainei naționale, muzica și dansul, folclorul și credința. Păstrarea acestor valori e importantă pentru că, dacă strămoșii poporului dat nu mai contează, apoi poporul se destramă ușor, se împrăștie prin lume, dispare. Asta, se întâmplă aici, se petrece acum, cu românii. Au fost 24 de milioane. Iată-le, cele rămase, 19. În perspectivă – 14. Și, mult tineret din liceele române declară deschis că pleacă la învățătură în alte țări pentru a nu se mai întoarce. De parcă cineva special îi educă pe copii în stilul indiferenței și urii față de Plaiul natal.

2.Contiunitatea
Continuitatea națiunii române ne lipsește, iar explicația apariției mitologice a românilor din romani e mizerabilă. Oricum, istoria noastă nu e furată. Nu avem pe cine învinui pentru că, o ignorăm singuri. Dacii au „dispărut” deoarece au pierdut războiul. Sau retras în munți. Oricum, ei mai există. Chiar și pietrele ne vorbesc. Busturile dacilor sunt împrăștiate oriunde prin lume. De cult, ura lor, ne spun și străinii. Ne numesc daci iar noi, tăcem!
Dar, de ce au dispărut ROMANII cu limba lor latină? În locul lor au apărut un popor care vorbește în dialecte atât de diferite încât oamenii nu se înțeleg între ei. E evident, că limba latină n-a fost născută la fel ca cea româna în chinurile travaliului, ci, a fost inventată artificial pentru aristocrați și clerici. Scopul folosiri ei era dominația imperială. Pe baza cărui material a fost inventată limba latină? Iar, în acea epocă cantitatea de cuvinte era mică în oricare limbă. Era nevoie de o limbă oficială, iar pe atunci, la granița celor două popoare, dacic și roman, a apărut scrisul. Care și de la cine a copiat cuvintele?

3.Diversitatea și asemănarea
Susținând că limba română, spre deosebire de cea latină, este „o limbă născută, nu făcută”, nu putem aduce dovezi pe baza practicii la care știința ordinară obișnuită nu a asistat, dar, există Metodologia comparației, asemănărilor. Limbile se împart în religioase și laice, sfinte și păgâne, structurate și polarizate (omenești și demonice), simetrice și asimetrice, generale și particulare.

La baza cărților religioase stau limbi (ebraică, arameica, greacă, arabă) care conțin toată gama de cuvinte perechi posibile, de tip stânga-dreapta, general-particular. În aceste forme se va găsi sensul ascuns al textului religios, orientarea lui. Adică, cuvintele sunt împerecheate pe principiul binar al cuvintelor contradictorii (da-nu; lumină-umbră) și complementare (general-particular). (Profețiile, ca să vezi, se împlinesc!!!). Celelalte limbi, însă, sunt mai „sărace” în posibilitatea lor de a crea astfel de echilibre.

Planurile cincinalelor comuniste erau trase de urechi! În activitatea comuniștilor vorbele erau deformate și goale. Lipseau cuvintele binare, împerecheate. Orientarea lor firească, de la general la particular sau invers, nu era cunoscută. Asta, s-a ignorat întotdeauna deoarece analiza lucrurilor asemănătoare nu dă și valori materiale, câștig substanțial, ci numai sens al formei, orientarea lor. Contradicția este și acum acea armă hrănitoare a sufletului păcătos, iar deficitul încrederii dintre oameni, conducere și popor, între popoare, e în creștere. Continuitatea românilor, ca și a civilizației întregi, e problematică. Ea n-a fost explicată lumii prin limba latină.

O explică Densușianu….

4.Spiritualitatea
Iar, dacă vorbim de spiritualitate, aici fiecare om e capabil la un concept de credință, la un duh-concept format prin cuvinte binare. Aici, dacă cuvintele sunt folosite unitar, celulă duhovnicească deja e imperfectă, înjumătățită. La evrei și islamici nu e așa. Textul sfânt creat pe o limbă simetrică (de origine) garantează integritatea și armonia sensului expus. Un astfel de text, creează o stare evlavioasă deosebită care în direct, cu părere de rău, nu poate fi transmisă și altor popoare. Alte popoare sunt dotate cu alte limbi, limbi cu o prezență substanțială de cuvinte unitare (fără pereche), limbi polarizate de până la crearea de teorii sociale diabolice (fascismul și comunismul). Același text biblic tradus în alte limbi, „sărace” din lipsa cuvintelor împerecheate, ne dau sentimentul pe care unii evrei îl formulează: „a citi Biblia tradusă e ca și cum ai săruta prin voal propria mireasa”.

Și atunci, ce înțeleg din Biblia tradusă acele popoare care cred în Biblie, dar au limbi asimetrice, polarizate? Doar misticismul, non-rațiunea… Astăzi, constatăm că tradiția religioasă e în cădere. Odată cu creșterea nivelului informațional și a numărului de persoane cu studii superioare, credința diminuează. De aici, probabil, avem nu numai criza încrederii în aleșii poporului, dar, și în sine însuși. Depresia și stresul sunt sateliți permanenți în preajma românului contemporan (40%).

Iar, dacă un popor nu se începe de la biologie și nici de la limbă, apoi, oricât nu am proclama noi istoria cum sa făcut România, România rămâne un subiect imaginar, născocit, convenient cuiva, mit. Așadar, cultura poporului român nu se începe de la Limba română maturizată, promovată de savanții și scriitorii interni. Dar, anume asta se invocă. Cu adevărat, avem o multitudine de surse externe care ne vorbesc despre daci și limba lor. Cultura dacilor, deja se afla cândva într-o statalitate concretă, cu lideri, regi și ostași, apărători ai imperiului dacic.

Deci, începutul real al poporului care locuiește acum în România se face a fi dacic. De aici, am conclude că din structura acelui intelect (dacic) prezent de până la apariția Statului român, ar trebui să existe obiectiv și structură intuiției poporului modern. Dar, de regulă, omul fizic este tratat ca subiect separat de trecutul său real (tablă rasă). Oricum, dezvoltarea limbii dacilor, numită română numai la momentul alinierii sale cu alte popoare pentru a forma Statul Român, ne prezintă o limbă modernă și perfectă, fără dialecte, simetrică și bogată în cuvinte cu proprietăți binare. Limba română conține în sine o structură proprie, individuală. Ea poate fi recunoscută. Dacă se poate spune că structura spațiului tridimensional e obiectivitate, atunci și structura limbii române ca și limbile cărților sfinte, religioase, corespunde spațiului 3D, e obiectivă.

Ce structură a avut acea limbă dacică, dacă istoricii vorbesc de „lipsa asemănării” ei cu cea latină? Bineînțeles, ea a avut o structură vie, simetrică, 1-0-1, adecvată limbilor (ebraică și greacă) în care sa scris Biblia. Oare, putea să supraviețuiască limba latină fără structura simetriei, 1-0-1, a continuității? Nu! E evident, că la constituirea limbii latine de la daci sa luat o parte din conținutul limbii dacice, cuvinte folosite de daci, care de altfel și acum se găsesc în dialectele poporului indian, acolo unde piciorul legionarului roman nu călcat niciodată (80 mln. de indieni se folosesc de două de mii de cuvinte românești).

Prin prezența cuvintelor binare și proveniența lor fonetică, noi putem deosebi limba dacică de alte limbi. Limba dacică sa modificat în română, dar, și-a păstrat puritatea structurală, 1-0-1, chiar de a „împrumutat” o mulțime de cuvinte de pe la vecini, popoare barbare, aflate în trecere sau care le-au asediat timp de secole. De exemplu, originea cuvintelor, iubire și dragoste, e slavă, dar numai în limba română ele sunt structurate ca derivare (iubire-0-dragoste) luate de la noțiunile de bază: general-0-particular. Limba rusă însă se folosește de un singur cuvânt, liubovi. Iar dragostea provenită de la drag (scump) așa și a rămas în albia contradicției(scump-ieftin). Complementaritatea, atracția dintre oameni – ocolită.

Structura limbii dacice, 1-0-1, adecvată spațiului 3D, există și acum. În limba română. N-a avut aceiași continuitate, limba latină. Ea, nu mai există. Deci, proveniența limbii latine era de origine umană, inventată prin copiere, plagiat. Imperiul roman avea nevoie să făcă acest lucru. O limbă de comunicare universală era necesară pentru a putea străbate regiunile de tranzit, stepele din nordul Mării Negre, ca și altele regiuni europene. Iar, echilibrul limbii latine, format pe baza intelectului egocentric și pe o spiritualitate slabă, a eșuat (intelect-0-spirit). Știința era tratată mai sus ca credința (știință-0-credință). Echilibrul dat de romani limbii latine nu a rezistat timpului.

5.Numele pierdut
Spre deosebire de romani, chiar, dacă populația de pe teritoriul Dacic și-a pierdut numele său, modul de trai a populației autohtone și-a păstrat același intelect de supraviețuire. Supraviețuirea se efectua în stare dispersată văzută de străini, „inferiori” și astăzi la modul social de existență, dar uniți natural, obiectiv și structural, prin armonia apelor și munților, climei aspre și blânde, sărace și bogate, groaznice și frumoase.

„Un neam de supuși modești, resemnați până la lașitate, deloc harnici, dar foarte inteligenți”. Așa au fost văzuți românii de istoricii străini. „Tirania a făcut pe români timizi și josnici:” era constatarea contelui de Salaberry. Aceiași opinie a fost împărțită și de francezul Charles Pertusier: „Nu găsești la români, oricare ar fi treapta lor socială, nici-o energie, nici cea mai slabă scânteie de însușiri războinice, prin urmare, nimic care să te autorizeze a promite destine înalte acestei nații”. „Obiceiul ordinii și al muncii nu poate să le fie familiar, căci nu e decât o jumătate de secol de când au fost împroprietăriți și în șerbie, când alții trag profit din osteneala lui, omul n-are de ce să-și rupă oasele”, constată în anul 1850, istoricul francez Augusto de Gerando.

„Strămoșii noștri loviți puternic și mereu învinși pierdură cu timpul deprinderea de a mai ataca, se domoliră și începură să evite luptele, căutând numai să reziste defensiv sau să se plece. De aici, moleșirea voinței, alterarea caracterului și a spiritului de neatârnare, frica sau supunerea”, explică sociologul Dumitru Drăghicescu în cartea sa „Din psihologia poporului român” apărută în anul 1907. Sociologul recunoaște, că românii au o inteligență superioară, peste cea a altor popoare, dar din cauza leneviei și a trândăviei, românii au rămas pe loc, paralizați de împrejurările nefericite ale istoriei. Nici-un alt neam nu sa lăsat condus de superstiții și fatalism ca neamul românesc.

Așadar, „pasivi, supuși, leneși, fataliști și superstițioși”, așa au fost priviți românii în trecut. Aceste mărturii, probabil, au și fost motivul decisiv a apariției martirului Densușeanu, cel, care își sacrifică viața cercetării acestui fenomen.

6. Pasiv-activ
Structura pasivă, 1-0-1, evidențiată ca măsură de bază, celulă a cunoașterii, era însușită intuitiv cu laptele mamei ca tradiție în cânt, joc, muncă, comportament de legământ creativ cu natura și zeii. De aici, a apărut și reintegrarea teritorială a poporului dac (român) care a dus la formarea României Mari. Integrarea românilor sa produs aproape că pasiv. La început, observăm Unirea principatelor românești, apoi, revenirea Transilvaniei la locul ei firesc, dacic.

Aceste fenomene sunt tratate ca „noroc chior”, de către popoarele purtătoare de culturi eroice, prospere, formate pe limbi asimetrice, polarizate, demonice, civilizate subiectiv prin tendințe de dominație asupra celor „slabi”. Dar, puterea nu e în Forță, ci în Armonie, o capacitate de a fi legat de structura firească a naturii și de a construi echilibre adecvate.

România Mare e prosperă prin suferința poporului „aflat în calea relelor”, prin capacitatea sa firească de a trăi alături de natura-Mamă. Ea, trăiește și acum pe marginea naturii. Fenomenul se reflectă în formula pasivă, 1-0-1, natural-0-artificial. Erudiția românilor se manifestată integrat, creativ, și în străinătate, acolo unde se învață o limbă asimetrică, polarizată, presărată diabolic cu ego (simetric-0-polarizat). Oricum, știința românească locală nu este mai retardată ca pe la alte popoare. Multe medalii de aur sunt câștigate de elevii români la Olimpiadele internaționale.

Să observăm, deci, că bilingvismul este acea forță, care a ridicat Școala românească. Fiecare absolvent al școlii, de-facto, e bilingv. Un intelect crescut într-un echilibru al două limbi contrapuse complementar, simetric-0-asimetric, dă oameni de valoare, specialiști deosebiți, cu viziuni integrate, dar, încă intuite. Plecând de la formele simetrice de contact adecvat cu natura, mulți români își pierd originalitatea în albia limbilor prea polarizate, maghiară, rusă, engleză. Din neștiința eternității limbii lor, ei de-facto mor spiritual, se modifică în persoane „civilizate” (ca la Paris, Budapesta, Londra).

Moda de a fi prea activ, prea „civilizat” de până la abuz, la nivel mondial mai continuă. Statalitatea și șovinismul străin (maghiar, rus, englez) îi scoate pe români din albia pasivității lor. Creația subiectivă de civilizații puternice, pe lângă marile valori „democratice”, ne mai aduce și războaie, sacrificări inutile de oameni, manipulare mintală de până la propunerea de a însemna fiziologic ființa umană prin un cip electronic (ca pe animale). Se crede că o Conducere corectă de sus, o Ordine Nouă Mondială, va garanta înflorirea civilizației noastre. Abordarea dată e unilaterală, dezechilibrată de la început. Integritatea intelectuală a conducerii cu poporul va continua să fie bazată pe frică. Criza încrederii între popor și conducere apare și ca rezultat al exploziei informaționale. Informația trebuie structurată repede, iar asta e posibil numai prin intelectul particular al Omului nou, o nouă Paradigmă, o nouă Teorie socială. Ea apare numai prin analiza structurii limbilor unde limba române e punctul de reper.

Pacea internă a omului modern, doar prin o credință religioasă, irațională, intimă, prin ritualul tradițional acceptat, tradus, e fragedă. Astăzi, limba vorbită e deformată prin egocentrismul multiplicat de dorința de a avea acces liber și necontrolat la distracție și consum. Iar, însușirea limbii a doua, polarizată (engleză, rusă, maghiară), provoacă traducerea sensului armonios al limbii române în polarizat, agresiv în copie. De aceea, din limba română e nevoie de extras acea măsură, 1-0-1, care o armonizează. Ea trebuie folosită, promovată la nivel internațional. Controlul echilibrului poate fi efectuat prin o măsură singură, prin o singură relație cunoscută, a tuturora. Ea, e eternă și nu poate fi distrusă prin efectului domino, așa precum ar face-o marcarea ființelor umane prin un cip electronic („Înger păzitor”).

Omul este măsura lucrurilor, dar e insuficientă chemarea Statului la încredere în lideri, ca și controlul acestei măsuri prin pedeapsă. Măsura omului trebuie unificată, formulată prin intelect și introdusă în programul de educație. La baza educației ar trebui să stea o rațiune comună, unică universală. E teoria echilibrului, un set de cunoștințe lipsă (pierdute de daci) care șochează mentalitatea omului modern format ca luptător aprig pentru un loc, al său, personal sub soare.

7.A „doua venire”
Teoria lui Densușeanu întotdeauna era pe aici, dar, ocolită. Se mai poate trăi și așa, „dacopaților”! Încă se mai poate…. Dar, nu prea mult. Atunci, când conflictele se întețesc, rațiunea educației moderne nu mai vorbește. Comparați protestele pașnice (artistice) românești contra ordonanței Nr.13 din iarna 2017 și cele franceze (agresive, cu petarde și grenade Molotov) contra ambilor candidați la președinția Franței din primăvara anului 2017. Cu ce e legat fenomenul dat? Cu biologia, cu limba sau în direct: comportamentul uman e legat cu structura intelectelor umane?

Iar structura intelectelor românilor moderni se evidențiază prin bilingvism: român-0-maghiar; român-0-rus; român-0-englez, etc…. Foarte comod se simt evreii în sânul uni popor cu limbă polarizată: ebraica-0-rusa; ebraica-0-maghiara; ebraica-0-engleza, etc. Media rusească, teatrele, școlile, știința se dezvoltă cu succes prin evrei. Ungurii sunt actori și genii prin iluzia dizolvării în sânul lor a unei mari părți din nația evreiască. Băncile americane și știința sunt controlate de evrei.

Toate aceste lucruri se petrec la nivel intuitiv și practic non-conștientizat, dar e posibil de aplicat și rațiunea, Credința în rațiunea faptului că lucrurile făcute de om sunt create structurat, adecvat spațiului 3D. Iar pentru aceasta e nevoie de folosit paralel cu gândirea liniară și planară, a gândirii spațiale.
Da! Omul trăiește în plan. Nu poate zbura. Dar, odată ce a înțeles că pământul nu este un plan, talger postat pe trei balene, va trebui să înțeleagă că și gândirea lui nu este un plan, talger, ci o sferă plină cu noțiuni-concepte formate din forme vocale, cuvinte structurate spațial, 1-0-1. Iar spațiul tridimensional are trei vibrații pe cele trei axe, XYZ. Acea spațialitate poate fi expusă și liniar, 1-0-1-1-0-1-1-0-1. Sau, 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0; (0-1-2-3-4)-5-(6-7-8-9-0). Acesta e echilibrul universal, complet, în care ar trebui să intre toate limbile simetrice. Deci,… intră numai limbile simetrice!

Diametrele 7,8,9 necesare pentru a obține constanta Pi=3,14, din cercurile formate din șirul de litere al fiecărui alfabet, ebraic, grec, arab, român, ne permit să formulăm liniar, echilibrul natural al tuturor limbilor lumii omului:

ebraic-arameic-grec-arab-ROMÂN-turc-japonez-chinez-….rus-maghiar, etc.

Echilibrul dat, corespunde conceptului despre limbi, simetrice-0-polarizate. Limba de centru, de reper, e româna. Primele limbi de până la română, sunt limbi adecvate spațiului tridimensional, iar celelalte în loc de cerc formează un oval, o polarizare care explică activitatea enormă a acelor popoare care vor armonie și fericire, dar iluzia formată de asimetria cuvintelor, lipsa cuvintelor perechi, face că viziunea lor să iasă afară din spațiul 3D, le aduce confuzie, depresie și stres, luptă eroică pentru scopuri mari, o goană neîmplinită pentru a atinge orizontul.

Așa, divizarea limbilor în două părți, e o „botniță” pe mutra naționalistă a oricărui popor. Confuzia dispare îndată, la momentul când folosim Principiul binar: natural-artificial; simetric-polarizat, etc. Lucrurile contradictorii obțin frâna, capacitatea de a exclude situația când echilibrele se desfac, crapă, mor. Imperiile Mari, sunt muritoare. Antagonismul lor nu este exclus din gândire, de până la manifestarea lui practică. În acest mod, în spațiul diversificării în care se dau lupte, nici unul din eroi nu iese biruitor, pentru că Forța materială nu este „Putere”. 

Puterea naturii e intelect și nu poate fi însușită integrat, iar o parte materializată din ea, e numai o forță artificială muritoare. (S-a creat, în Rusia sau în Coreea de Nord, încă o rachetă. Sensul? Pentru a distruge Planeta deja sunt rachete în gradul de a o distruge de mai multe ori).

Forța nu garantează echilibrul, pacea, continuitatea, integritatea pe mult timp. Fiecare generație nouă suportă a sa luptă urâtă cu răul, ca și generațiile precedente. Ceea ce se poate de făcut, e de a alătura lângă noțiunea diversificare a noțiunii asemănare. Asta se efectuează prin conceptul teoriei simple a echilibrului, 1-0-1 (divers-0-asemănător). Există o diversitate enormă de limbi, dar nu diversificarea determină continuitatea lumii omului (deșteptăciunea, hâtrenia), ci structura lor binară prin care toate limbile se aseamănă (deșteptarea, trezirea, saltul de conștiință). E necesar numai, de a aduce limbile la unul și același numitor comun, 1-0-1, prin răspândirea conceptului gândirii spațiale, continuității omului.

Nu există națiuni bine și rele. Nu există, nici limbi bune sau rele. Nu există popoare deștepte și proaste. Oamenii se nasc la fel. Există oameni care gândesc unilateral, egocentric și artificial, și oameni care gândesc integrat, natural, spațial. Există echilibrele: bine-0-rău; deștept-0-prost; simetric-0-asimetric; artificial-0- natural; intuitiv-0-rațional, etc. în care se leagănă intelectul, 0, conștiința omului etern, capacitatea omului de a supraveghea echilibrul său adecvat naturii, sursă a cunoașterii.

Aceste lucruri devin înțelese prin limba cea română(dacică), deoarece ea este limba centului echilibrului constituit din toate limbile lumii. Limba română, corespunde Constantei universale, Pi=3,14. E ultima din limbile simetrice! Are misiunea de a spune ceva…. fi, prima.

8. Ituiția puternică
O intuiție puternică, formată pe un limbaj adecvat simțului său e un bine. Limba română dispune de o structură adecvată spațiului 3D. Dar, logica comportamentului social rămâne în urmă. Chiar și aici, acasă. Discrepanța dintre intuiție și logică e prea mare. Ceea ce se poate de propus e numai una: cercetarea individuală a mișcării sale proprii prin coridorul contradicțiilor vitale. Iar asta, e posibil de efectuat numai prin aplicarea teoriei echilibrelor. Echilibrul e creat pe baza cuvintelor binare, intenții care în practică suferă modificări. Suferința și răbdarea e o stare normală de lucruri pentru ființa dotată cu creier. Asta provoacă discuții, eterna dorință de a cunoaște, de a lega teoria cu practica, lumea artificială cu lumea naturală. Teoria echilibrelor e eternă, în absolut. Ea va cere o practică adecvată naturii, un comportament decent.

Teoria echilibrelor nu exclude științele vechi, religiile vechi, ci le unește pe toate prin un centru comun, 0. Zero, nu reprezintă un spațiu gol, nimic, ci o sursă a cunoașterii care reflectă integritatea: stânga-0-dreapta; materialism-0-idealism; știință-0-religie.

Mai detaliat:
a)Credință irațională (iudaism, islam, ortodoxie)-0-Credință în rațiune (paradigma nouă);
b)Știință ordinară (relativă)-0-Știință extraordinară (în absolut)).

Noi, numim acest centru, 0: „Centru românesc de Știință și Cultură”. El nu poate fi privatizat, deoarece aparține tuturor, iar conceptul lui poate fi dezvoltat și discutat ca pe un fapt aflat în prezență continuă, mereu alături, fenomen ascuns pe timpuri de ochii civilizațiilor dispărute.

Densușeanu, a manifestat o intuiție puternică. El sa apropiat de acest adevăr al existenței logice a continuității unui popor. Continuitatea nu poate fi dependentă de existența sau lipsa scrisului. Dar, demonstrația științifică unde criteriul adevărului e practica, nu rezistă logicii actuale. Între popor și conducere există o discrepanță în creștere. În lista Principilor logice moderne, lipsește Principiul logic indicativ. Acest Principiu e ascuns în Principiul logic al rațiunii suficiente introdus de Leibnitz în anul 1720. Se evidențiază acum. Vezi art: „LOGICA: Principiul indicativ” (de autor). De acest Principiu au nevoie românii monolingvi gen Dorel, al cărei rațiune nu se vede în albia cauzei și consecinței. E o mare nevoie de a ieși din pasivitate și indiferență din lipsa de încredere în viitor. De acest Principiu logic indicativ au nevoie și liderii maghiari, și ruși, pentru a stopa abuzul gândului-iluzie care ar duce la antagonismul generațiilor. E suficientă practica știută din trecut… Dar, iată, sursa de încordare există ( Krîm – Naș!; „principatele au fost unite de Transilvania”).

Aici, atingând Principul cauzalității ne vom da seama că vorbind de consecințele sale proprii de zi cu zi (valorile atinse), va trebui să ținem mereu în minte cauza și sensul existenței noastre ca români. În limitele logicii generalizate (termen introdus de Ștefan Lupașcu) e imposibil să te rătăcești. La baza ei stă celula sau atomul cunoașterii, 1-0-1 (electron-0-proton, materialism-0-idealism, stânga-0- dreapta). Multe adevăruri se pot descoperi practic pe țărmul materialist sau idealist, dar, Adevărul adevărat, etern, se va găsi numai la centrul celor două maluri de râu, 1-1 în care curge cunoașterea, O.
Astfel, Densușeanu, revine în forță și în memoria noastră ca intuiție națională înaltă care acum poate fi recunoscută în logică (intuitiv-0-logic) prin segmentul de cunoștințe „pierdute”, „piatră abandonată din neglijență de primii zidari”, cei care au zidit fundamentul Cunoașterii actuale.

În zilele acestea oamenii spun ”Hristos s-a înălțat!”. Hristos e funcția lui Iisus, gândirea Lui spațială, divină. La fel, am putea să-l înălțăm și pe Dl Densușianu. A „două venire” a lui Densușianu se explică prin logica celor intuite de el și descrise despre continuitatea poporului dacic, nemurirea lui. Gândirea spațială face parte din creația literară a Marelui patriot, chiar dacă pe atunci știința nu era suficient de dezvoltată pentru a explica la nivel rațional intuiția lui puternică. Astăzi, o poate face oricare român (prin mecanica cuantică: lumină-0-cuant). Mitul istoric, o descriere literară despre trecut, obține formula prezenței continue (trecut-0-viitor) din care nu scapă nimic. Echilibrul nației poate fi creat numai prin cunoașterea integrată a trecutului.
Astfel, începutul dacic nu poate fi șters din mentalitate poporului român. Dacii sunt nemuritori.

25.05.2017, Victor Deleu

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook