LIMANUL CEL MAI BUN
Nu pot să spun că viața îmi este toată roz,
Căci am și perioade cam pline de moloz…
Dar are grijă Domnul când vede că m-afund
Să îmi întindă brațul și-așa nu mă scufund!
N-am degete să număr de câte ori m-a scos
Din valuri de furtună, Stăpânul meu Hristos…
Iar dacă uneori a mai întârziat,
Nu vina Lui a fost… a mea, că n-am strigat!
Sau poate, cine știe, necazul prelungit
M-a prefăcut din brânză, în stâncă de granit..
Ori poate în necazu-mi de fiu risipitor,
Întorsu-m-am spre Tatăl cu și mai mare dor…
Durerea și necazul mi-au fost ca un vaccin
(Un chin ce protejează de-un foarte mare chin)
Și-am înțeles că ele sunt cel mai mare leac
Ce vindecă momeala plăcerii de la drac!
Pe cele ce au fost, cu pace le-am primit,
Am tras destule-‘n viață și iată, n-am murit..
Dar când cuțitul vieții la oase mi-a ajuns,
Strigat-am către Domnul și am primit răspuns.
Cu Domnul meu mă simt ca frunza pe un val:
Mă trage spre adâncuri, mă scoate iar la mal,
Deci fără falsitate eu liniștit vă spun:
Hristos ne pregătește limanul cel mai bun!
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook