FĂCLIA LUI HRISTOS
De-atâta râvnă te-ai mândrit
Și ai căzut în greu păcat.
N-a fost frumos ce ai făcut,
Dar Domnul nostru te-a iertat,
Căci El știa că Îl iubești,
Dar L-ai trădat c-ai fost fricos,
Păcatul tău te-a învățat
Să nu mai fii lăudăros.
Acum tu sus în ceruri ești,
La Cel pe care L-ai iubit,
Cu îngerii te odihnești,
Căci tare mult te-ai ostenit…
Ai fost făclie luminoasă,
Atât erai de arzător…
Și ai trăi o viață lungă
Cu totul mistuit de dor!
Neegalat ai fost tu Petre,
În dragostea de Dumnezeu:
Pentru Mântuitorul nostru
Ai fi sărit în foc mereu!
Niciunul dintre ucenici
Nu L-a iubit așa pe El:
Din clipa când L-ai cunoscut,
Ți-a devenit motiv și țel!
De-aceea, noi creștinii stinși,
Am vrea ca tine toți să fim..
Aprinde-ne cu harul tău,
Pe Domnul nostru să-L iubim!
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook