UNA BUNĂ, UNA… REA!
Dragii mei călători pe drumul vieții, ați observat la mine și la ceilalți preoți un fel de paradox în limbajul omiletic, adică în cel al predicilor: când auziți din gurile noastre cât de bun și de iertător este Dumnezeu, când auziți cât de mult urăște El păcatul și cât de groaznic îi va pedepsi pe păcătoșii nepocăiți! Adică… una bună, una rea!
De ce ne „contrazicem” mereu noi, învățătorii de Lege? Mai întâi trebuie să știți că noi nu facem altceva decât să Îl „interpretăm” pe Domnul Iisus Hristos! Adică noi Îl actualizăm în lume așa cum ni S-a arătat pe pământ: nici mai rău, nici mai bun. Citiți Evanghelia singuri și veți descoperi când un Hristos blând și milostiv (cum se zice pe la noi… „pâinea lui Dumnezeu!”; El Însuși S-a numit „Pâinea vieții”..), când veți vedea cu ochii minții un Hristos sever și chiar pedepsitor! (A se citi minunea uscării smochinului neroditor, sau „biciul din ștreanguri” mânuit de Domnul în curtea Templului din Ierusalim).
Așadar noi, slujitorii Sfintelor Altare, Îl descriem pe Domnul nostru prin cuvintele Evangheliei, rămânând fideli adevărului. Totuși zicându-vă lucrul acesta am lămurit doar o parte din titlu… Nu am lămurit de ce Domnul Hristos era uneori „bun”, iar alteori „rău”. Oare Dumnezeu nu este IUBIRE?.. Ba da, dragii mei, dar Dumnezeu posedă și alte atribute în afară de iubire. Dumnezeu este și drept și cunoscător al inimilor oamenilor. El știe exact ce tipologie umană are înaintea Sa. De aceea a spus prin gura Psalmistului David: „Cu cel cuvios, cuvios voi fi, iar cu cel îndărătnic, Mă voi îndărătnici”! Vă așteptați oare ca Dumnezeu Tatăl, sau Fiul, sau Duhul Sfânt să zâmbească înaintea celor care Îl batjocoresc? Când El a poruncit cu strășnicie: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deșert”!.. Deci nici numele nu I se poate rosti fără o anumită atitudine pioasă, evlavioasă, cuviincioasă! Și atunci? Dumnezeu Se va lăsa batjocorit de oameni? Nu! Ceea ce pare acum delăsare din partea Dumnezeirii, nu-i decât răbdare și îngăduință. Dar când îi este omului nepocăit lumea mai dragă, atunci Dumnezeu Își arată slava și măreția, făcându-Și singur dreptate! Și atunci e mare vai…
Prin urmare, Domnul avea o față pentru fiecare om pe care-l întâlnea pe drum: cu oamenii smeriți și iubitori de Dumnezeu era și El deosebit de blând și de milostiv, iar cu fariseii și cu ceilalți oameni îngâmfați, falși și hulitori era deosebit de aspru. Necruțător!
Noi, cei chemați de Domnul din ceruri și aleși de El ca să-I fim „vase alese, care duc numele Lui” la credincioși, folosim ambele atitudini ale Sale, pentru că întotdeauna în biserici și în afara lor (sau ca să imit niște cântăreți români cu aere de teologi… „în spațiile mici” și în spațiile mari), se găsesc ambele tipologii umane. Mereu vor asculta cuvântul lui Dumnezeu și interpretarea lui oameni cuminți, umili, care își plâng păcatele, dar și oameni mândri, care nu vor să intre pe calea pocăinței și a lacrimilor… Cei smeriți se vor hrăni din blândețea cuvântului Domnului, iar cei mândri se vor înfricoșa de asprimea vocii Lui și de amenințarea pedepselor Sale… Astfel oamenii trufași se vor smeri și ei până la urmă. Care este obiectivul Domnului nostru, oare nu mântuirea TUTUROR? Dumnezeu nu are oameni de pierdut; El îi vrea și pe cei de „proastă calitate” duhovnicească, dar pe aceștia trebuie să îi vindece mai întâi de mândrie și de alte patimi, ca să îi poată primi în Împărăția Tatălui Său. „Nimic spurcat și necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu”, ne spune Scriptura.
Sper că ați înțeles și sper că nu veți mai fi uimiți de-acum înainte de cele două tonuri contradictorii pe care eu le folosesc în predici. Oricum… eu știu că pe pagina mea de Facebook intră numai oameni de nota zece…
Domnul să vă miluiască!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook