Dor de țară
Munții Făgărași
Ce dor îmi e!
Un dor ce arde,
în limba vetrei din rădăcină,
calea e zi şi în noapte, un foc viu şi o lumină!
***
Mi-e dor de mama şi de copii,
de piatra casei şi de câmpii,
de soarele verii şi umbra lui…
îmi e dor, mai dor… ca nimănui!
***
Mi-e dor de cuvântul matern,
de apa izvorului cu cerbi,
de roua florilor din grădină,
de cerul cu clopot şi lumină!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook