Creația divină
…aşa s-au stins încet, încet,
cele ce puteau şi azi să fie.
doar omul le-a umbrit pe toate,
le-a prins în gheara sa cu lăcomie!
Cel mai dureros cred ca trăieşte,
lipsa de omenie, ce n-are unde sta!
Domnitorul subjugă firul de iarbă,
iar vântul frunza n-o mai poate legăna!
Gâzelor le-a interzis zborul,
florile ogorului le-a otrăvit,
albinelor le-a interzis culesul,
jivinele au codrul răstignit!
Ne iartă, Doamne, de se poate,
din dragostea Ta pentru prunci,
mai fă-ne din Duh cu suflare,
suntem lut mişcător sau stănci!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook