MARIA
Ești o rază de lumină,
Ești o lacrimă din Cer,
Ești o taină nepătrunsă,
Ești cel mai adânc mister.
Ești și Maică și Fecioară,
Te-a creat și L-ai născut,
Ți-a râvnit iubirea blândă
Cel ce lumea a făcut.
Când sugeai la sânul Anei,
El din ceruri te privea.
Tu Îl sărutai pe frunte
Când la pieptul tău sugea..
Cât ai fost o Pruncă mică,
El de grijă ți-a purtat.
Când I-ai smuls din frunte spinii,
Tu de sânge L-ai spălat.
Nu s-au mai văzut vreodată
Pe pământ aceste fapte:
El te sătura de pâine,
Tu Îl saturai de lapte!
Tu ești singura Fecioară
Care a născut vreodată
Și ești Maica noastră bună
Ce-‘ngrijește lumea toată.
Cel din veci născut din Tatăl
Te slăvește cu iubire,
Căci din sânurile tale
Și-a luat a noastră fire.
Ție ne plecăm, Marie
Și în veci te fericim,
Noi cu îngerii din ceruri
Și cu sfinții te slăvim!
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook