Ochii unuia dintre ultimii români din Vârghiș!

  Ochii unuia dintre ultimii români din Vârghiș. I-am văzut astăzi împreună cu Florin Palas. Nu-i vom uita niciodată. Baraolt, Vârghiș, Doboșeni, Herculian, Aita Mare, Aita Mică, Căpeni, Aita Seacă, jud. Covasna, o arie compactă în care aproape nimeni nu se mai declară român. Si-au pierdut și limba și legea frații noștri de sânge. Vom merge după Ozun pe aceste plaiuri pentru a-i pomeni pe cei adormiți. Vom merge acolo unde numai ciulinii mai mângâie treptele bisericilor din Doboșeni și Herculian. Vom asculta tăcerea înfiorătoare a unui neam adormit pentru a sta treji în credință și luptă, pentru a nu lăsa această tăcere să acopere și alte locuri. Acolo unde nu mai sunt români, vom păși noi, ceilalți, pentru a înmuia pământul crăpat de seceta părăsirii Datinei strămoșești. Iar dacă Dumnezeu se va îndura, vom ține în aceste locuri sfat si vom vedea ce vom putea face pentru a reînvia duhul românesc. Din nou urcăm dealuri de cruci aplecate, din nou, ca la Doboi, mai amar chiar decât acolo, ne intră în carne până la os ghimpii pătimirii noastre ca neam. Această durere însă nu este spre deznădejde ci spre dumirire.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook