E-naltă până la Cer, Crucea Ta, brav Român!

E-naltă până la Cer, Crucea Ta, brav Român,
Și grea;
Toti munții se poartă în ea către El.
Strămoșii ce vin din adâncuri de Neam sunt scări pentru pasul tău de viteaz;
Măiastru, Arhanghelul te-a înăltat către fierul din tălpile lui Hristos spre a-l putea atinge si noi, plângând…
Atunci când simțim brazii crescând
Cu muguri de înviere peste morminte.
E-naltă până la Cer, Crucea Ta, brav Român,
Cu moartea spre viată o țin pironită-n pământ și Ion și Gheorghe și Vasile și Nicolae cu toți frații de arme căzuți, toți laolaltă ne duc, ne-aduc pe noi cei muritori spre fierul ce plânge
Înfipt în mâinile Lui.
Cu temnițe rupte, zdrobite de vise, de rugăciuni îngânate-n genunchi pe ciment,
Cu nunta de-Apus,
Botez de adevărat Început,
Tu acolo ne duci, ne aduci, spre tâmpla cu ghimpi ce lăcrimează izvor de sânge, de zori, de nou legământ.
E-naltă până la Cer, până-n Pământ, Crucea Ta, brav Român!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook