Mărturisire pe Calea Neamului.

  În această lume ce are nebunia de a-i scoate pe eroi, martiri și strămoși din cărți și manuale, de a suprima memoria Neamului, noi aveam „nebunia” de a-i îmbrăcă pe copii în haine naționale, de a le dărui cărți de Mihai Eminescu, icoane ortodoxe ;i steaguri tricolore; din când în când le cântăm un cântec patriotic și le povestim voievozii. Acolo unde nu mai sunt români, sau unde mor tăcuți ca fumul înghițit de vânt, acolo mergem să aprindem zori, și să rostim prin rugăciuni cuvântul moșilor noștri. 

Când bisericile plâng cu lacrimi de mure și frunze de frasini-n altar, când auzim acest bocet al Neamului, îi pomenim pe cei ce nu mai sunt împreună cu îngerașii ce țin lumânări în mâini. Aveam această ”nebunie” de a crede că noi cu ajutorul Lui Dumnezeu îi putem ține pe copiii către care ne îndreptăm în paradigma hainei naționale, unde sunt cusute cu fire de demult toate cele spuse și nespuse din Istoria acestui Pământ. Veșmântul celor vechi e ca o taină care îmbracă nu doar trupul ci mai ales sufletul celor ce sunt curați. Este un scut pe care-l înmânăm viitorilor bărbați și femei; își vor aminti poate că l-au primit cândva din partea noastră, a celor ce încă cred nelimitat în zorii de mâine. 

Se dărâmă prin smintelile corectitudinii politice mituri, se surpă temelia firescului; noi, ce rămânem în Hristos ne facem însă datoria: Icoana, Eminescu, Costumul Național; Martirii, Voievozii, Strămoșii. Mergem înainte, cu Dumnezeu! Pentru Mântuire și pentru Țară.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook