MĂ UIT LA CER…
Mă uit la cer cât e de mare,
(Profit că soarele-i în nori),
Și mă cuprinde o mirare:
Pe Tatăl cerul nu-L cuprinde,
Iar noi suntem ai Săi feciori!
Mă umple de fiori ideea
Că Tatăl meu e Dumnezeu
Și mă întreb după aceea:
„Așa a vrut Dumnezeirea,
Dar… merit cinstea asta eu?…
Că de L-aș fi cinstit ca Tată,
N-aș fi călcat peste porunci!
Și nu le-am încălcat o dată,
Ci fără număr e păcatul..
Ce fel de fiu sunt eu atunci?”…
Am înțeles o taină mare,
Căci am primit răspuns frumos
La sus-numita întrebare:
Avem un Tată bun în ceruri,
De când S-a întrupat Hristos.
Și întrucât Iisus ni-i frate,
Iar Tatăl Lui e Dumnezeu,
Chiar de avem sau nu păcate,
Ne-a înfiat al Său Părinte
Și Tată ne va fi mereu!
amin
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook