COPILAȘII
Palatul Mogoșoaia
Îi iubești în clipa când îi vezi:
În ochii lor sclipește-o luminiță
Din lumea nevăzută-‘n care crezi,
Căci ei sunt de dumnezeiască viță!
Privindu-i cum se joacă ei cuminți,
Simțim în nări parfum de mântuire,
Căci ne-amintim de îngeri și de sfinți,
De viața fericită-‘n nemurire…
Ei sunt ce are lumea mai frumos,
Cu inimi strălucind de curăție,
Exemple date nouă de Hristos,
Să știe tot creștinul cum să fie.
Cuvântul ce îi definește e „candoare”,
Iar crinul, floarea ce îi reprezintă.
Atât sunt de frumoși, că-‘s rupți din soare,
De-aceea însuși Soarele-i alintă!
Ca ei eram și noi mai înainte,
(Copilăriei azi îi ducem dorul…),
Să îi deprindem cu un trai cuminte,
Căci ei ne reprezintă viitorul!
O, Doamne, apără-i de zile grele
Pe toți copiii din această lume,
Păzește-i de necazuri și de rele,
Rugămu-Te, chemându-Ți sfântul nume!
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook