În palma Părintelui Ştefan Anghel
Offenbach la şezătoare
cu iubire şi chemare!
Un pas mic, spre unul mare,
nimic nu-i la întâmplare,
inima îmi bate-n piept,
doar în glasul românesc,
iar vibrația din mine,
din rădăcină suspină,
pentru neamul nostru sfânt,
cât trăiesc pe acest pământ
şi-apoi dincolo, în moarte,
tot cu acestea voi răzbate.
Cum să-I spun Lui Dumnezeu c-am uitat de neamul meu,
că iubirea de pământ,
am pierdut-o din veşmânt,
din vorbă, sau din credință,
că n-am avut stăruință!
Vă respect şi vă admir,
români buni cu rădăcini!
Sărut dreapta la Părinte,
ce ne leagănă-n cuvinte
şi în gând cu Dumnezeu,
toți cu toți din neamul Său!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook