Cu lacrimi în gât și sudoare pe frunte în jud. Covasna.

  Țin să le mulțumesc din adâncul inimii prietenilor din Frăția Ortodoxă Sf.Mare Mucenic Gheorghe condusă de Dan Ciprian Grajdeanu care m-au însoțit sâmbătă la Vârghiș, Baraolt, Doboșeni și Herculian. Am trăit împreună toată durerea strânsă în acele pământuri. Am ajuns în zorii zilei dar până la ora 18,30 nimeni nu a mâncat nimic, căci ne-a cam pierit pofta de bucate după ce am dat piept cu realitatea de acolo, în plus de asta am avut o grămadă de treabă de făcut. O parte din oameni a gletuit pe interior biserica ortodoxă de la Baraolt (oraș cu 4% români) iar cealaltă parte a turnat fundația pentru Troița ce se va amplasa în curtea bisericii vechi din Vârghiș. Ni s-au alăturat acolo doi dintre puținii români rămași aici iar îndrumător ne-a fost părintele Vasile Bobeică care își numără pe degete enoriașii din parohiile ce le are în grijă. E greu, foarte greu să fii preot ortodox aici, e ca o misiune pe un front în care nu prea ai aliați. Bădia Gheorghe când a aflat că vin români la biserică să muncească ceva s-a pornit a trage clopotul… trăgea clopotul și se uita la noi… câte ne-a mai povestit acea privire a lui! Oricine i-ar fi văzut ochii și îndârjirea împietrită de pe chip ar fi înțeles totul într-o clipă. La Vârghiș, Doboșeni, Herculian, Baraolt, noi, Ovidiu Comanac, Alex Ioniță, Cătălin Vartic, Cătălin Suteu, Popsor Ioan, Doroftei Dinu Alina, Marcel Dologa, Robert și Constantin. Ne-am întâlnit cu morții și cu cei vii care-au mai rămas atât de puțini.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook