Veşti interbelice
Muzeul de Istorie din Vâlcea
Am doar nevoie de identitate,
străin de tot ce-mi aparține,
de sângele ce glia a udat,
de sufletul ce calcă pe ruine!
Cresc muguri tot îndepărtați,
iubirea pentru țară e poveste,
bunicii sunt de-o vreme plecați
ştirile îi tot surpă, nu îi creşte!
Privesc spre țara ce mi-e dragă,
ce-n mine arde să mă strângă,
în două ramuri tinere trăiesc,
iubirii țării nu i -am dat osândă!
Îmi plec iar sufletul în rădăcină,
raza primită cerul mi-a luminat,
o inimă de român m-a hrănit,
iubirea de țară e aprinsă în sat!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook