A coborât perdeaua nopții,
cu linişte şi pace,
copilele de ceva vreme
nu vor să se mai joace.

Prin faldul greu de întuneric
gătesc de azi o nouă zi,
cu rugăciune şi nădejde,
lumina ei mă va primi!

Cobor la pragul ce vă cere
un strop de gând de dragoste,
să nu uitați copilele…
aşteapta surâsul ce mângâie!

De sunt culcate sau plecate,
puneți-l în palme, ca semn de carte,
să-l ducă îngerii departe,
ele de el să aibă parte!

Dăruiți-l, vă rog, să nu uitați,
gândul curat o să le ajungă,
mângâieri părinteşti
vor veghea in noaptea lungă!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns