Vorbind mereu, noi am uitat
Cât de frumoasă e tăcerea,
Cerând mereu, noi nu mai știm
Ce minunată-i dăruirea..
Fugind mereu, nu ne oprim
Să mai vedem cum e șederea,
Luptând mereu, ne-am împietrit
Și am pierdut de tot iubirea…

A coborât Hristos din cer
Și n-a avut o clipă tihnă,
Căci pe pământ în jurul Său
Era atâta suferință..
Îi îndemna pe toți să vină
La El în brațe, la odihnă,
Și nu cerea în schimb decât 
O picătură de credință…

De ce-am uitat, de ce nu vrem
Să ne oprim puțin din fugă,
Să tragem aer în plămâni,
Să respirăm puțină pace?..
Iisus ne cheamă din icoane,
Veniți să ne unim în rugă,
Iar El, intrându-ne în inimi,
În Raiul Său le va preface!
amin

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns