De-am fi o apă şi un pământ,
nu ne-am mai spune un cuvânt,
am râde sau am plânge înțeles,
iar explicația n-ar avea loc, nici sens.
De ce mi-e greu să văd frumosul
în floarea albă de cais,
pătrunzându-mi gândul numai albul-negru şi nins?
Că-mi place sau nu e altă poveste,
dar când spun nu-i nimic,
e o umbră ce din suflet creşte,
înțelesul neînțeles
ce-ți pare doar mic!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns