Pe floarea unui fulg de nea
Pe floarea unui fulg de zăpadă,
coboara în legănare o scânteie,
depănând în lumina soarelui,
firul unei trăiri ce pornise-n idee.
Strai de lumină, dăruit de privire,
pe firul minții ce se împletea în zare,
printre gânduri ce brodau pe el,
poveştile nespuse de fiecare.
Lunecă-n legănare fire de viață,
cu sentimente ridicate spre cer,
straiul se aprinde mai tare,
fulgul înfloreşte încetinel,
ducând povestea spusă de tine
sau poate cea născută din mine,
pe firele văzduhului gătit,
pe gândul ce aleargă grăbit,
pe sclipire născută din iubire,
căci în iubire visele sunt trăire,
iar rătăcirea privirii găseşte
frumusețea cerului ce poveşti în alb dăruieşte!
Să scrieți poveşti frumoase
pe fulgii de nea
sau poate pe neaua curată…
lăsați urma paşilor în zăpadă
sau dați viață îngerilor,
cum făceați odată…
luați-vă bucurie şi curajul de a zâmbi,
lăsați în zăpadă
umbra oamenilor ce au redevenit copii!
Eugenia Bucur, 10. 01. 2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook