Legănare
Dinspre cer, un fir de frunză,
pe verdele ei m-a legănat,
în adierea vântului în vară,
în umbra ce colinda prin sat.
O lampă, o gutuie luminoasă
m-a vrut în stropi de ploaie,
pe fire de poveşti să-mi dea
parfumul fereastrei din odaie.
Căzând din cer un fulg de nea
se prinse-n legănare cu mine,
să-l duc cu drag pe braț de vis,
să sta cuminte în a ta privire!
Se tânguia frunza sub zăpadă,
din plânsul ei chite de ghiocei
porniră spre calea spre soare,
să-i dea inimii din amintirea ei!
Leagăn de trăiri mă cuprinde,
pe-un gând de cer azi agățat,
de cerul tău ce spre poveşti,
de mic pruncuț, te-a legănat!
12.01.2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook