Nesupusul
Pe un poem, pe noptieră,
aşez din mâine visul tău,
din seara când în şoaptă
te plimbai prin gândul meu.
Stăruiai pe-un cer cu lună
valul mării să-l supui
şi duceai curgând iubirea
aşteptând să îl mângâi!
L-ai tot adunat în palme
şi sfios îi tot vorbeai
de un mâine ce-o să vină
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook