E-ATÂT DE GREU?…

E-atât de greu să ierți și tu pe cel ce ți-a greșit,
Așa cum Tatălui Ceresc îi ceri de-atâtea ori?…
De vei ierta, iertat vei fi și tu la nesfârșit,
De nu, cu sacul de greșeli pe umăr o să mori!

E-atât de greu să te decizi la patimi să renunți,
Să faci război cu omul vechi, aprins fiind de har?…
Nu știi că prin credință poți să muți în mare munți,
Chiar de ar fi credința ta cât bobul de muștar?…

E-atât de greu, privind în jur, să vezi ce-i de văzut?…
Această lume cuprinzând atâtea frumuseți
E o scrisoare pentru noi a Celui Nevăzut, 
Ce poartă grijă ne-‘ncetat de ale noastre vieți!

Da, recunosc, nu e ușor atunci când nici nu ceri
De la Stăpânul tuturor, al harului izvor,
Credință, care va rodi duhovnicești puteri,
Da, fraților, eu recunosc, deloc nu e ușor!

Dar când cu sufletul smerit vom cere lui Hristos
Putere să ne ridicăm în Cer la Dumnezeu,
Atunci urcușul ne va fi prin harul Său, frumos,
Și vom răspunde la-‘ntrebări: „Nu, chiar deloc nu-i greu!”…
amin

 Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook