Bucuria
În paşii împletiți cu iarba
căutam urmele ce se vor aşterne,
sub soare răsare în viață
şi roua pierdută de-o vreme.
O rochie albă se aprinse din verde
şi fluturi pe ea începură să zboare,
începură a se deschide pe ea flori,
pentru zborul albinelor roditoare.
Uimită, pierdută, atinsă de vis
primeneam trăirea din mine,
din surâsul unui înțelept
ce cobora esența vieții, prin fața-i senină!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook