Dumnezeu este Unul în Ființă, Trei în Persoane. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este infinit… Răutatea noastră nu-L „deranjează” pe Dumnezeu, ci ne face pe noi nevrednici de apropierea față de El. Nu suferă Dumnezeu datorită păcatelor noastre, ci „suferă” din dragoste de noi, văzând că prin păcate noi ne pierdem.. Pilda Fiului risipitor este grăitoare în acest sens. Tatăl suferea de dorul fiului Său, apoi când i-a văzut starea jalnică, a plâns de mila lui. Dar Tatălui nu-I lipsea nimic în curtea Sa… Așa este și cu Cel Preaînalt: nu suferă lipsuri, El fiind Duh infinit și Vistier al bunătăților, ci Se „înmoaie” de mila noastră. Dar când omului nu-i pasă deloc de îndemnurile dumnezeiești spre pocăință, apoi moare în această împietrire a inimii, Dumnezeu încetează să mai „sufere” de mila lui și aplică dreptatea cea nepărtinitoare… De aceea zice Domnul în Apocalipsa: „Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia DUPĂ FAPTA LUI”. Totuși, ca să nu ni-L imaginăm pe Dumnezeu nemilostiv, nici măcar în clipa judecații Sale celei drepte, trebuie să cugetăm că nu mânia Sa ne va arunca în iad, ci nevrednicia noastră de a ne apropia de Dumnezeu, Care este sfânt: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot”, așa cântă serafimii cei din jurul tronului de heruvimi al Preasfintei Treimi.

În concluzie, cărțile sunt clare, profețiile ne spun ce ne așteaptă… Depinde numai de noi unde ne vom petrece veșnicia. Dumnezeu să ne dea hotărârea cea înțeleaptă!

Preotul Sorin Croitoru (Mantova – Italia)


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns