Sfinţi şi prigonitori. Miza pseudoelitei moşită de bolşevicul Silviu Brucan

  Unul dintre intelectualii înstrăinaţi, care o vreme s-a aflat la conducerea Institutului Cultural Român, spunea că „fenomenul Piteşti” este o expresie a specificului românesc, făcând referire la satanica reeducare din această închisoare. Supravieţuitorul miraculos al Piteştiului, blândul și smeritul meşter popular Nicolae Purcărea, îmi povestea cum deţinuţii (studenţi români), după numeroase anchete în care erau torturaţi într-un mod pe care mintea omenească aproape că nu poate să-l perceapă, erau întrebaţi de Ţurcanu, şeful reeducatorilor, dacă mai cred în Dumnezeu. Câţiva camarazi ai săi ridicau mâna afirmativ, stârnind mânia călăului. Torţionarul reîncepea tortura „bandiţilor” care nu se curăţaseră de „putregaiul” credinţei în Dumnezeu. Dar despre faptele de eroism şi despre mărturisitorii din închisorile bolşevice, „elitiştii” educaţi în cadrul Grupului pentru Dialog Social sau al Colegiului Noua Europă nu scot un cuvinţel. De câte ori vorbesc despre universul concentraţionar din România, încearcă să şocheze cu tot felul de scene „hard”, dar aproape niciodată nu fac referinţă la faptele de înălţare creştină şi românească. 

Bolşevicul Silviu Brucan, care a supravegheat îndeaproape înfiinţarea GDS, scria într-una din cărţile sale despre nedreptăţile pe care le-AU făcut activiştii comunişti filosofului Petre Ţuţea, dar trecea sub tăcere că s-a aflat printre conducătorii revistei „Scânteia”, care cerea condamnarea la moarte a „criminalilor de război”, cum îi etichetau comuniştii pe cei care se opuneau instaurării regimului comunist în România. Miza pseudoelitei este ascunderea vinovăţiilor reale ale celor care au declanşat holocaustul comunist împotriva poporului român, a credinţei, culturii şi civilizaţiei româneşti.

de Florin Palas

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook