MI-E DOR DE DUMNEZEU…

Mi-e dor de El… E de uimire
Că plâng așa, doar din iubire?…
La cât mă mai iubește Dânsul,
Te miri că mă apucă plânsul?…

Mi-e dor de Dumnezeu, și-o spun,
Chiar dacă mulți mă cred nebun…
Aș vrea această nebunie
În mintea tuturor să fie,

Căci mai presus de lungi discursuri,
De seminarii sau de cursuri,
De predici bine ticluite,
De conferințe reușite,

Da, mai presus de teorie,
Stăpânul e FIINȚĂ VIE…
Deci mie, mai întâi de toate,
MI-E DOR DE DUMNEZEU, se poate?…

Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook