CÂND TE-AVEAM PE TINE, DOAMNE…
![](https://magazincritic.ro/wp-content/uploads/2018/06/Târgoviște3.jpg)
Când Te-aveam pe Tine, Doamne,
Tu erai comoara mea,
Viața mea avea culoare
Și mireasmă multă-n ea…
Vocea Ta din Evanghelii
Ceas de ceas o auzeam
Și cu sfinții Tăi apostoli
Eu pe urme Îți pășeam…
Când Te-aveam pe Tine, Doamne,
Nu îmi trebuia nimic…
Nu îmi trebuia mărire,
Căci eram din toți, mai mic,
Nu îmi trebuiau plocoane
De la cei din jurul meu,
Căci eu Te aveam pe Tine,
Și îmi ajungeai mereu..
Când Te-aveam pe Tine, Doamne,
Mă simțeam cel mai bogat,
Mă simțeam un prinț de seamă
La o curte de-mpărat,
Căci vorbeai cu drag cu mine
Ori de câte ori ședeam
Pe genunchii mei cei tineri
Când icoana Ți-o priveam..
Când Te-aveam pe Tine, Doamne,
Îmi era de-ajuns să știu
Că Părintelui din ceruri
Îi sunt ca și Tine, fiu
Și de multe ori cu lacrimi
Mila Lui o invocam,
Amintindu-I Lui că Ție,
Eu prieten Îți eram..
Doamne, Doamne, vino iară,
Știu că nu mai sunt ce-am fost,
Dar cu harul Tău coboară
Și mă umple iar de rost,
Să-mi dai iarăși dimineața
Bucuria de-a trăi
Și puterea-Ți minunată
De a trece peste zi,
Umple-mă din nou de zâmbet
Și de dragoste de frați,
Ca acei ce-mi cer povață
Să se simtă mângâiați,
Fiindcă multă lume-mi cere
Să Îl dau pe Dumnezeu,
Dar de unde, Sfinte Doamne,
Dacă nu Te am nici eu?..
Nu Îți cer, Stăpâne Sfinte,
Să îmi faci ce n-ai făcut,
Ci Îți cer cu umilință
Să îmi dai ce am avut…
Nu Îți cer cu nesimțire
Să-mi faci nu știu ce cadou,
Ci atât Îți cer cu lacrimi:
DOAMNE, SĂ TE AM DIN NOU!
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook