Doboșeniul şi Vârghișul, cele mai adânci răni ale Covasnei au unit din nou românii de Sfinții Apostoli Petru şi Pavel.

  Din Sfântu-Gheorghe, Brașov, Făgăraș şi Ozun am venit pentru a ne închina în bisericile cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Doboșeni şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Vârghiș, alături de noi fiind şi un grup al Frăției Ortodoxe din Braşov. La slujba ținută de vrednicii preoți ortodocși, Vasile Bobeică de la Baraolt şi Mircea Macarie din Sfântu-Gheorghe cu noi a fost Dumnezeu şi duhul miilor de români ce au trăit odată pe aceste meleaguri. Prin prezența noastră suntem continuitatea românească din aceste sate în care românii au uitat că sunt români datorită procesului neîncetat de maghiarizare. Prezența, rugăciunile, icoanele şi stegurile noastre țin vii zidurile şi ruinile bisericilor. Acesta este sensul întoarcerii, Reîntoarcerii la Vârghiș şi Doboșeni. Părintele Vasile rugase mai înainte un om din sat să-l ajute la cositul ierbii din curtea bisericii din Doboseni. Omul l-a întrebat mirat, de ce să cosim iarba părinte, ca aici nu vine nimeni, nu mai sunt români. Ba o să vină, stai liniştit, i-a răspuns părintele. Şi am venit, o dată, de două ori, de trei ori şi vom mai veni, cât de des posibil, până când nimeni nu se va mai mira că iarba trebuie cosită în jurul bisericii, până când lumea se va obișnui ca în sat să vină zece, douăzeci, o sută, două sute de români chiar, aşa cum am fost anul trecut în octombrie, de exemplu. Acesta este sensul. Lumea din aceste pustiuri etnice romaneşti trebuie să se obişnuiască şi cu limba română şi cu steagul tricolor şi cu icoana ortodoxă şi cu paşii noştri. Duhul strămoşilor ne cheamă acolo, să udăm cu dragostea noastră de Tară şi Neam țărâna uscată.

Am răspuns şi vom răspunde peste Veac: Prezent!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook