DOI PRIETENI…

Începuse ca la carte, cu dovezi din două părți
Și-mi spuneam cu mulțumire: „Uite, vezi? Nu-i doar prin cărți”..
Ne-ajutam în simbioză într-un mod cavaleresc,
Fără s-așteptăm răsplată, după cum e și firesc..

De-ai fi zis în miez de noapte că-i nevoie să te-ajut,
N-aș fi ezitat o clipă ca să sar din așternut!
Sunt convins c-același lucru mi-ai fi demonstrat și tu,
Fiindcă-n perioada aia nu mi-ai zis o dată „nu”..

Dar atunci, văzând satana legătura dintre noi,
Ucigaș de om cum este, a-nceput pe loc război..
Dintr-o dată, fără veste, n-a mai fost nimic la fel,
Căci în orice faptă bună se-ascundea și-un gând mișel..

În greșeli involuntare (se greșește peste tot..)
Noi vedeam mereu dovada de trădare și complot!
Iar acum, gândind la rece, căci „fierbintele”- a trecut,
Mi-amintesc de învrăjbirea șarpelui dintru-nceput..

Iată, deci, că-n scurtă vreme nevăzuții cei haini
Reușit-au să prefacă doi prieteni în străini..
Ce tertipuri folosit-au, nu e greu de înțeles:
Cu veninul îndoielii ei obțin ușor succes!

Pentru-o simplă bănuială soții și-au ucis soții,
Regii au făcut războaie și-au murit în bătălii..
În prezent, stimat prieten, ne privim cam din profil..
Nu s-a demonstrat nici unul dintre noi a fi umil.

Fiecare-și dă dreptate ca un drept judecător
Și-și regretă implicarea-n mâinile de ajutor..
Atitudinea aceasta, cred că-i este clar oricui,
Chiar de are argumente.. numai creștinească nu-i!

Totuși, caracter romantic și nostalgic eu având,
Uneori mă-ntorc cu mintea până-n vremurile când
Doi prieteni bărbătește mâinile și le strângeau,
Se priveau în ochi cu zâmbet, bucuroși că se vedeau..

de Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook