Între hotare şi veacuri

Te văd între vise şi frunze;
fug linii ciudate pe cerul străin
atât de departe, atât de aproape,
te caut şi-n mine,
te caut deplin,
privesc siluete cum trec prin oraşe
te caut şi-n ele şi nu te găsesc
trec umbre de soare pe cerul senin
şi-n el de te caut
mă
– înalţ
– prăbuşesc
adâncul albastru mă soarbe în sine
genune senină
şi zâmbet copil
o cheie în suflet se-ntoarce
tiptil
încetez
nu mai caut
aştept să devin.

Mihai-Andrei Aldea

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook