Spic de viață
De mi-ar fi trupul pe cât mi-e sufletul,
în veşmânt de spic de grâu din soare,
aş zbura cu fluturii în vară
şi mi-aş face aripi din cicoare.
De mi-ar fi fost mintea cândva,
doar spic în snop şi rod bogat,
câte pe zare-ar fi înflorit,
sub zori sau stele-n revărsat.
M-am unduit ca o tulpină şi bob cu bob am risipit…
o inimă ce-mi e subțire,
azi crede c-a întinerit.
Ooo, cât aş da s-adun în clipă
un fir de viață mlădios,
să cos cu el ca pe-o cămaşă,
un spic de viață luminos!
Eugenia Bucur, 07.08.2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook