Gândul mării
Marea revine, în fiecare răsărit,
în veşmântul dăruit de soare,
să-mi hrănească amintirea,
cu parfum suav de sărbătoare.
Din vorba lăsată-n seară, pe val de mare,
adun gândul străin, să mă împodobească,
să-mi dăruiască cu mângâiere, la revenire,
liniştea privirii, ce vrea să-mi vorbească.
Clădesc cu el din clipe palate efemere,
inimii izvor de bucurie şi iubire să-i fie,
vorbele se pierd pe val domol de vânt,
Eu le caut la mal silabisind armonie.
Marea revine şi-n fiecare apus,
în veşmântul dăruit de soare,
să îmi hrănească amintirea,
cu parfum de zori şi sărbătoare!
11 08.2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook