Reconfigurare

„Pe cărarea veche”
trec pentru o vreme,
sufletul în cioburi
din drum să-l adun.
Lumea trece-n grabă,
eu sunt răvăşită,
unii îmi vorbesc,
parcă ar fi nebuni…
nebuni de frumos,
nebuni de iubire
eu strâng numai cioburi
sub a lor privire,
ce reconstruieşte
o altă făptură,
îmbrăcată în… este!


Eugenia Bucur, 29.08.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns