Profesorul
Inocența a prins în cununi,
dragostea mamei, nemuritoare,
jocul sufletului divin l-a încrustat în stele visătoare.
O clipă de lumină a apus,
peste primul gând la ziua de mâine…
şi tot aşa, rând pe rând,
alergam între ieri şi o felie de pâine.
Am găsit o poveste duioasă,
în filele calendarului cu trecut şi viitor,
cu ce clipa dăltuise,
să o admir, să o cuprind, să o ador.
Erai şi tu, poate mai frumos şi mai curat,
poate aveam inima de iubire plină,
să cred în adevăr şi în vis,
dăruit cu strai adunat din lumină.
03. 05.09. 2018
Domnului Profesor Merer
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook